Un arc peste timp: de la Vioara Divină … la „Eu sunt Mefisto”

Ziua de 21 august pare una cu un marcaj special: muzele parcă s-au înghesuit să dăruiască nativilor indiferent de epocă și secol toate caracteristicile lor în varianta sublimă.

Și începem cu anul 1698, când s-a născut, la Cremona, unul dintre cei mai mari lutieri din toate timpurile, rival cu Antonio Stradivari, și anume Giuseppe Guarnieri – cel care încorpora în viorile sale numele sacru IHS și crucea înflorată ca un fel de brand personal, cum am spune noi astăzi. Una dintre acest viori atât de speciale, cu sunet de-a dreptul divin, i-a aparținut lui Paganini.

Facem acum un arc peste timp și ajungem în secolul al XX-lea, în anul 1925, când într-o zi de 21 august s-a născut unul dintre cei mai mari actori români și anume Toma Caragiu.

Avea doar 52 de ani când cutremurul din 4 martie 1977 avea să îi curme drumul în această viață și să îl trimită la stele.

Chiar mi l-am imaginat la Poarta Raiului în dialogul cu Sfântul Petru rostind cu privirea și vocea sa inconfundabile „Eu sunt Mefisto”, o replică dintr-unul din faimoasele sale monologuri.

Caragiu, un actor complet. Sau, mai degrabă, ACTORUL

Toma Caragiu a fost un actor complet, de la rolurile sale memorabile pe care le-a jucat pe scena Teatrului Bulandra, dar și la personajele unice pe care le-a jucat în filme, Constantin Tănase din „Actorul și Sălbaticii”, fiind doar un exemplu.

De la „Opera de Trei Parale” a lui Berthold Brecht, la rolul bancherului Tuker din Elisabeth R și până la Tipătescu din „Scrisoarea Pierdută”, toate sub bagheta lui Liviu Ciulei, ca să citez doar câteva repere actoricești unice, Toma Caragiu este ACTORUL. Complet, ușor ironic, foarte inteligent și extrem de cameleonic. Putea fi oricine, dar în toate a fost Toma Caragiu. Chiar și Mefisto!

Doi ani mai târziu, în 1927, s-a născut un alt mare actor român, Jean Constantin, de care se leagă numeroase roluri minunate în filme, comedii, în care a strălucit alături alți mari actori români. A avut un simț unic al camerei de filmat care parcă l-a iubit, creând personaje remarcabile cum a fost cel din serialul de televiziune „Toate pânzele sus” după cartea, best seller am spune noi astăzi, a lui Radu Tudoran. Natural, generos, cu un umor unic, vag naiv, Jean Constatin a fost mereu el însuși.

Kenny Rogers și TVR: numitorul comun, 21 august

Trecem oceanul pentru că tot într-o zi de 21 august, în anul 1938, s-a născut un mare artist și cântăreț, Kenny Rogers, care în acest an chiar în timpul pandemiei și a ceea ce s-a numit lock-down ne-a părăsit.

Este acel artist care a mixat mai multe genuri muzicale – de la balade, rock și până la country – cu acea voce ușor răgușită, cu o expresie caldă și cu o privire care părea că se uită în departări, Kenny Rogers ne-a făcut să trăim cu „Lucille”, „The Gambler”, „Lady”, dar și cu alte piese pe care azi le-am numi ever-green.

Kenny Rogers la Sydney, Australia, în 2012. Sursa foto: Wikipedia (copyright free)
Kenny Rogers la Sydney, Australia, în 2012. Sursa foto: Wikipedia (copyright free)

Kenny Rogers a cântat despre sentimentele noastre ale tuturor, a spus povești în cântecele sale, a fost un fel de oglindă a trăirilor noastre oriunde ne-am afla.

Plecarea sa dincolo a trecut discret pentru că lumea era și este încă focalizată pe ceva cu un nume pe care nu l-am fi dorit rostit niciodată: pandemie.

Desigur că în această zi de 21 august au fost poate mult mai multe evenimente memorabile, cum ar fi în anul 1955, când a avut prima emisie experimentală a Televiziunii Române, dar, am preferat această selecție, subiectivă, ce-i drept, a darurilor muzelor revărsate peste niște artiști de excepție care ne-au adus multă bucurie.

În vârtejul fiecărei zile uităm de ei, dar de fapt uităm de noi și uităm să ne mai bucurăm de fiecare clipă așa cum este ea… site news

Lasă un răspuns