Un antrenor i-a salvat de la infectarea cu coronavirus pe toți boxerii de la Naționalele de tineret – în loc de mulțumiri, omul a primit doar cuvinte de ocară!

Pe pagina de Facebook a Federației Române de Box am găsit un memoriu al antrenorului Ioniță Mărășescu, de la CSM Pitești, care povestește întâmplările petrecute la Naționalele de tineret, desfășurate la Giurgiu, în perioada 9-13 martie. Am deslușit ideile principale din misiva sa, trimisă către forul de conducere de la București, însă l-am căutat să-i ascult povestea spusă chiar de el,  simțeam că sunt și ceva amănunte în plus. Și chiar am avut dreptate – în urma celor spuse de el, cât și în ciuda vorbelor de ocară pe care le-a primit de la ceilalți antrenori, îl consider pe piteșteanul Ioniță Mărășescu un erou, un salvator al pugiliștilor ajunși în faza semifinală a competiției, care au ajuns cu bine acasă. Ți ei, și antrenorii lor, și celelalte persoane aflate în Polivalenta de la Giurgiu!

Povestea a-nceput la Giurgiu…

…”Am plecat spre turneu cu trei boxeri: Adrian Preda, la 56 kg, Alexandru Ungureanu, la 64 kg, și Gabriel Tomescu, la 69 kg. Pe 9 martie, seara, a avut loc prezentarea delegațiilor, ședința tehnică și tragerea la sorți a meciurilor din preliminarii. Și galele de calificare s-au derulat pe 10, 11 și 12 martie, urmând ca semifinalele și finalele să aibă loc sâmbătă și duminică, adică pe 13 și 14 martie.

Ioniță Mărășescu și o parte din elevii săi

Se tot vorbea de virusul asta periculos, era dezastru în China, apoi știrile despre COVID-19 erau tot mai intense, pentru că nebunia cuprindea zone din ce în ce mai întinse și apropiate nouă… Am început să mă tem, recunosc, și pentru copiii mei de aici, și pentru cei de-acasă, cât și pentru mine, ca să spun drept. Mai mult, pe 11 martie seara, unul din copiii mei, care este la studii superioare la Cluj, mi-a dat telefon și mi-a spus că facultatea închide căminul, că situația este din ce în ce mai îngrijorătoare. Am plecat miercuri noapte spre Cluj, după ce m-am asigurat că boxerii mei sunt în categorie și pot intra în ring a doua zi. Am făcut un adevărat tur de forță cu mașina, pentru că a doua zi, cu puțin înainte de ora 16:00, când bătea primul gong, să fiu din nou la Giurgiu, în colțul ringului, alături de elevii mei, care au și câștigat cele două meciuri, în care au fost prezenți. Cel de-al treilea fusese eliminate din prima fază.

Alexandru Ungureanu, în albastru, unul din cei doi boxeri piteșteni calificați în semifinale

Nu m-am lăsat și am dat zeci de telefoane – am reușit, până la urmă!

Teama de COVID-19 mi se accentuase – îmi spusese și baiatul meu că la Cluj sosiseră mulți studenți din Italia, dar prin Grecia, ca să nu fie băgați în carantină. Ba mai mult, prin vama de la Giurgiu veniseră câteva autocare cu români, care fuseseră campați în sala de box a Clubului Municipal din oraș, practic exista un focar de infecție chiar în apropiere. L-am sunat pe președintele Federației, apoi la Direcția Sanitară, am vorbit cu delegatul Federației la această competiție, Mihai Ion, la toți am insistat să ne spună oficial dacă suntem în pericol și dacă turneul poate continua în perfecta siguranță. Am constatat vineri dimineața, pe 13 martie, că sunt singur împotriva tuturor – doar eu mă agitam, doar eu dădusem telefoane și alertasem toate organele în drept să ne dea asigurări. Știu că la un moment dat se hotărâse ca în sală să nu intre mai mult de 50 de spectatori – dar se anunțaseră mulți de la București, cine știa care sunt infectați și care nu? Și cum îi puteam noi opri pe cei veniți cu autocarele prin vamă, să nu ajungă unul sau doi și la noi în sală, să vadă boxul?

Am fost singur, împotriva tuturor, dar nu asta a durut…

Într-un final, președintele Federației, Vasile Câtea, a trimis mesaj ca ultimele două faze să nu se mai dispute! Vreau să cred că nu la insistențele mele, a luat această hotărâre, ci pur și simplu pentru că a simțit și domnia sa că nu este de glumit cu acest virus. Eram cu toții în pericol să ne infectăm și să transmitem mai departe această boală. Și de aici a-nceput calvarul pentru mine – am primit sudalme fără număr, am fost acuzat că mi-a fost teamă pentru boxerii mei, calificați în semifinale. Dar ei uită că Adrian Preda, de exemplu, este de două ori vicecampion European la juniori. S-au legat de mine și de familia mea, am trecut prin momente grele, n-am suferit în viața mea, cât am suferit acum…

Antrenorul și elevul său, Alexandru Ungureanu

Dar și eu mi-ași fi dorit ca elevii mei să boxeze, pentru că m-am pregătit intens pentru competiție, am fost la turnee amicale, am făcut sparring-uri multe. Oameni apropiați mie, pe care îi credeam prieteni, mi-au aruncat cuvinte grele. Dar eu nu mă simt vinovat, am făcut ce trebuia – am avut grijă de copii mei, pentru că i-am crescut de mici și sunt ca și ai mei.

Cei care m-au înjurat și-au cerut scuze, nu toți, dar contează!

Răspândirea rapidă a virusului, numărul mare de imbolnăviri și de decese, toată această amploare mi-au dat dreptate mie – cred că am plecat de la Giurgiu în ultima clipă și mă bucur că tinerii boxeri au ajuns cu bine acasă. Unii dintre cei care m-au ocărât m-au sunat, ulterior, să-și ceară scuze, sigur, cam cu jumătate de gură, dar m-am bucurat că au avut tăria să recunoască. Alții n-au făcut asta, însă eu nu mă supăr pe nimeni. La Memoriul pe care eu l-am făcut către Federație, aceasta mi-a dat în totalitate dreptate, ba chiar am primit promisiunea că cei care m-au înjurat vor fi judecați de Comisia de Disciplină a Federației… Îmi vine să și râd, pentru că doi dintre antrenorii care m-au beștelit, fac parte din această Comisie, nu mai vreau să fie nicio judecată”!

Ioniță Mărășescu trebuie premiat!

Aceasta este povestea lui Ioniță, un antrenor fricos, după mintea unora, dar perfect lucid și responsabil, în meseria lui de profesor, dar și de părinte, după părerea mea. Propun Federației ca Ioniță Mărășescu să fie chiar premiat și dat ca exemplu, pentru faptul că a salvat de la infectare o mulțime de sportivi, că a avut puterea să se lupte cu toți antrenorii prezenți la Giurgiu și că a fost insistent cu telefoanele, și la numărul de urgență 112, și la Direcția de Sănătate Publică, și la președintele Federației Române de Box, și la delegatul competiției – nu s-a lăsat doborât cu una, cu două, de răspunsurile evazive ale unora, la fel ca un adevărat pugilist!

Lasă un răspuns