Sâmbăta Mare. Punerea lui Hristos în mormânt și Învierea Domnului. Tradiții și obiceiuri

În aceastã sfântã zi, prãznuim îngroparea dumnezeiascã a Mântuitorului nostru Iisus Hristos și pogorârea în iad, prin care neamul nostru, fiind chemat din stricãciune, a fost mutat spre viatã veșnicã.

Ziua de sâmbătă este veriga indispensabilă care face legătura între Moartea și Învierea lui Hristos. În Sâmbăta Mare celebrăm înfrângerea morții de către Hristos, Învierea fiind mărturie a acestui fapt.

Coborârea de pe Cruce a Mântuitorului

Iosif cel din Arimateea, coborând de pe cruce Sfântul trup al Domnului, l-a îngropat în mormânt nou, punând o piatrã mare la intrarea lui:
“Iosif cel cu bun chip, de pe lemn luând prea curat trupul Tãu, cu giulgiu curat înfãsurându-l și cu miresme, în mormânt nou îngropându-l, l-a pus”. (Tropar)

Cuvântul lui Dumnezeu a stat cu trupul în mormânt iar cu sufletul lui curat și dumnezeiesc Se pogoarã în iad. Sufletul a fost despãrtit prin moarte de trup și l-a dat în mâinile Tatãlui. Și-a dat și propriul Sãu sânge, preț de rãscumpãrare pentru noi. Trupul Domnului a suferit și despãrtirea sufletului de trup, dar nicidecum stricãciunea în întelesul unei putreziri a trupului.

Dupã-amiazã sãvârsim Liturghia Sfântului Vasile unitã cu vecernia.
“Sã tacã tot trupul omenesc și sã stea cu fricã și cu cutremur și nimic pãmântesc întru sine sã nu gândeascã, cã Împãratul împãratilor și Domnul domnilor merge sã se junghie și sã se dea spre mâncare credincioșilor. Și merg înaintea lui cetele îngeresti cu toatã cãpetenia și puterea , heruvimii cei cu ochi mulți și serafimii cei cu câte șase aripi, fetele acoperindu-și și cântând cântare: Aliluia, Aliluia, Aliluia”. (Heruvic)

Învierea Domnului, prilej de bucurie

Învierea Domnului este izvor de pace, de lumină şi de bucurie. Ea ne cheamă să adunăm în suflet pace şi bucurie şi multă iubire smerită şi milostivă şi să le arătăm în jurul nostru, mai ales celor săraci, bolnavi, suferinzi, celor îndoliaţi şi întristaţi. În aceste zile, să arătăm ajutorul nostru frăţesc şi celor care suferă din cauza inundaţiilor. Să ducem cu noi pretutindeni bucuria Învierii, speranţa înnoirii vieţii noastre şi să preamărim pe Dumnezeu prin lumina lui Hristos Cel răstignit şi înviat, care se află în sufletele noastre, lumină adunată prin Postul Sfintelor Paşti, prin Spovedanie, prin rugăciune, prin împărtăşire, ca o arvună a biruinţei asupra păcatului şi asupra morţii.

Tradiții și obiceiuri

Astăzi, femeile pregătesc mâncarea pentru prima zi de Paște. Se spune că nu trebuie să lipsească mielul de la masă, deoarece reprezintă jertfa lui Dumnezeu.

Există, în tradiţia străveche, un obicei, conform căruia, după ce au luat lumină, credincioşii trebuie să meargă şi la mormintele celor trecuţi în nefiinţă, pentru ca cei de dincolo să ştie că a venit Învierea Domnului.

Totodată, tradiţia ne mai spune că este bine ca lumânarea de la Înviere să nu fie stinsă până acasă, unde, de asemena, creştinii obişnuiesc să înconjoare casa de trei ori pentru a-l îndepărta pe cel rău.

Resturile de lumânări de la Înviere sunt păstrate cu credinţă de oameni, deoarece, în vreme de necaz, grindină, furtună, acestea sunt de ajutor prin aprinderea lor şi prin rugăciune.

Urarea  tradiţională de Paşte a creştin-ortodocşilor este  “Hristos a Înviat”,  la care se răspunde cu  “Adevărat a Înviat”. Aceste urări rămân valabile timp de 40 zile după Paşte, până la sărbătoarea Înălţării Domnului.  Urările sunt valabile şi atunci când se ciocnesc ouăle roşii. site news

Lasă un răspuns