România are o singură fabrică de ventilatoare pulmonare. Aceasta se închide din lipsă de comenzi

România are o singură fabrică de ventilatoare pulmonare. Aceasta se închide din lipsă de comenzi

România are o singură fabrică în care se produc ventilatoare pulmonare, vitale în lupta împotriva coronavirusului. Aceasta se va închide, după o sută de ani de activitate, din lipsă de comenzi. Fabrica a fost înființată în anul 1920, când gripa spaniolă făcea ultimele victime în România Mare. În timpul regimului comunist fabrica avea în jur de 2000 de angajați, iar în anul 2000 a fost privatizată pentru o sumă derizorie.

În 2004-2005 avea statut de furnizor agreat NATO și primea comenzi de la Armată. La Întreprinderea de Tehnică Medicală mai lucrează acum doar 11 angajați și se închide chiar în perioada în care ventilatoarele mecanice sunt atât de necesare.

Întreprinderea a fost înființată în 1920, în anul în care gripa spaniolă făcea ultimele victime în România Mare

Întreprinderea a fost înființată în 1920, la doi ani după terminarea Primului Război Mondial și în anul în care gripa spaniolă făcea ultimele victime în România Mare. Aici se produceau echipamente pentru spitalele din toată țara. Așa a ajuns să se construiască, în sudul Capitalei, o fabrică strategică, aflată sub directa coordonare a statului cu numele „Atelierele Ministerului Sănătății”.

Regimul comunist i-a schimbat numele, dar nu și menirea: I.T.M.- Întreprinderea Industrială Tehnico-Medicală.

Spre finalul anilor ‘80, în fabrică lucrau 2.000 de oameni, în trei schimburi

Fabrica s-a tot dezvoltat așa că, spre finalul anilor ‘80, în ea lucrau 2.000 de oameni, în trei schimburi. „Era gândită de așa manieră, că aveam totul integrat: turnătorie, prese, mase plastice, lăcătușerie, totul-totul era în fabrică. Intra pe poartă materia primă – plastic, inox – și ieșeau echipamente medicale”, povestește Aneta Hașegan, inginer la secția de cercetare și proiectare a întreprinderii unde inginerii lucrau umăr la umăr cu medicii pentru a crea aparatura din toate spitalele țării. „Se lucra mult, se omologau foarte multe produse, nu exista lună în care să nu mai apară câte ceva, că era aparat sau că era instrumentar”.

După 1990, fabrica a continuat să producă, dar exporturile s-au oprit, tehnologia și echipamentele au început să se învechească fără ca cineva să le mai înlocuiască, iar muncitorii își vedeau de treabă mai mult din inerție. „Produceam și așteptam. Nici noi nu știam ce așteptam”, povestește inginera Hașegan.

Ușor, ușor, din fabrică au început să dispară active. O clădire, un teren. În zece ani, statul român a vândut din ea cam jumătate: peste 20 de active, spații de producție, clădiri și echipamente laolaltă.

În anul 2000 e scoasă la privatizare și cumpărată de un fost membru al conducerii comuniste

În anul 2000 e scoasă la privatizare și cumpărată de un fost membru al conducerii comuniste de până în 1989, Mihail Vasiliu. Astăzi, Vasiliu povestește că a participat la privatizarea ITM-ului pentru că „nu aveam ce face, mă plictiseam”. Apoi continuă: „După Revoluție, am lucrat în administrația generală în Guvernul Văcăroiu. Când a venit CDR la putere, mi-am dat demisia și am ieșit din sistem. Eu toată viața am făcut doar industrie, nu știu să fac altceva, așa că m-am apucat să cumpăr o făbricuță din asta”.

Mihai Vasiliu a plătit 200.000 de euro pentru fabrică. Chiar Vasiliu afirmă că privatizarea fabricii a fost o mare eroare a statului. „A fost o greșeală, cum s-a greșit cu toate întreprinderile care au fost privatizate. În România existau, în 1990, cam o sută de întreprinderi strategice care ar fi trebuit sprijinite să se retehnologizeze. Printre acestea se numără și Întreprinderea de Tehnică Medicală”.

După vânzarea acestor active, noii acționari au reorganizat fabrica, au retehnologizat-o pe ici, pe colo și, cu de zece ori mai puțini angajați decât în 1990, lucrurile au început să meargă, cererea de echipamente medicale fiind una ridicată.

Întreprinderea a vândut echipamente de câteva milioane de euro către spitale sau direct la Ministerul Sănătății

Fabrica a trecut pe profit în anii următori. Întreprinderea a vândut echipamente de câteva milioane de euro către spitale sau direct la Ministerul Sănătății. Armata Română a cumpărat și ea de la ITM după ce societatea a obținut statut de furnizor agreat NATO. „Am făcut și un spital de campanie de la A la Z, folosit de NATO în Angola și în Somalia”, spune Mihail Vasiliu.

Dar după câțiva ani de venituri uriașe, creșterea întreprinderii s-a oprit brusc și a intrat într-un picaj liber. De la profituri de milioane de lei s-a trecut, după 2011, la pierderi de milioane.

Fără retehnologizare, fabrica a avut din ce în ce mai puține contracte. A început să renunțe la o parte din angajați și la producția anumitor tipuri de echipamente. Ultimele ventilatoare pulmonare fabricate de Întreprinderea de Tehnică Medicală din Berceni au fost în anul 2012.

Anul 2020 și izbucnirea pandemiei de COVID-19 au găsit Întreprinderea de Tehnică Medicală cu 11 angajați și o producție aproape inexistentă. Chiar dacă statul român ar vrea să repornească activitatea în criza globală de echipamentele medicale pe care o traversăm, nu o mai poate face, potrivit Recorder.

Articol integral aici.

Lasă un răspuns