Explozie Beirut august 2020 Sursa: Wikipedia

Opinie: De la Hiroshima la Beirut – un arc de foc peste istorie

În după amiaza zilei de marți, 4 august, o știre destul de săracă în informații anunța că la Beirut a avut loc o explozie la un depozit de artificii la ora locală 18.00. Abia în timpul nopții care a urmat și la 5 și 6 august, au început să apară imagini și date despre oroarea de la Beirut și despre catastrofa cauzată de explozia ce a devastat orașul și care s-a simțit – până în Cipru, la 200 km depărtare! – ca un cutremur de 4,5 grade Richter.

Nici acum, informațiile despre cauzele acestei explozii nu sunt prea multe, dar se pare că nitratul de amoniu dintr-un depozit aflat în portul orașului ar fi cauzat catastrofa.

În acel depozit erau stocate mii de tone de material explozibil depozitat în condiții precare, fără cele mai elementare măsuri de siguranță. Din datele preliminare sunt peste 100 de morți și cel puțin 4000 de răniți dar cifrele sunt în creștere. Nitratul de amoniu este folosit și în agricultură pentru fertilizarea solului și, după cum a declarat primul ministru, Hassan Diab, acesta ar fi fost depozitat fără cele mai elementare măsuri de siguranță.

Nu este până la acest moment clar ce anume a aprins nitratul de amoniu. Libanul a fost greu încercat de sângerosul război civil care a devastat țara din 1975 și până în 1990, în care și-au pierdut viața peste 200 000 de oameni, iar orașul Beirut, o adevărată perlă a Mediteranei, a devenit o ruină.

Încet-încet, viața s-a reluat cu niște incidente sporadice între diferitele facțiuni etnice și religioase, dar lucrurile intraseră totuși într-un normal al vieții.

Responsabilul cu securitatea generală din Liban, Abbas Ibrahim, a declarat că explozia a pornit de la un material „foarte exploziv” care fusese confiscat de către autorități la începutul acestui an și stocat în acel depozit aflat lângă centrul comercial și de cluburi de noapte al Beirutului.

Desigur că acum încep să apară întrebările, mai ales cele legate de depozitarea în mijlocul orașului de 4 milioane de locuitori a unei cantități așa de mari de material exploziv fără măsurile aferente de siguranță și, mai ales, cine este responsabil de această catastrofă.

În Beirut erau și până la acest moment proteste violente generate de viața precară și de sărăcie.

Crize care parcă nu se mai termină pentru Liban

Spitalele din Liban sunt în acest moment puse la grea încercare. Coronavirusul nu a ocolit această țară, fiind până în prezent confirmate peste 5000 de cazuri, înregistrându-se circa 65 de decese.

Nici criza economică nu a lăsat Libanul deoparte iar acum această catastrofă poate duce la consecințe greu de estimat. Să mai adăugăm la acest tablou faptul că 4 spitale au fost distruse de explozie și avem imaginea unui dezastru total. Qatar, Iran, Kuwait, Oman și Iordania sunt printre primele țări care au trimis ajutoare așa fel încât în cel mai scurt timp să fie amenajate până la 8 spitale de campanie.

În ceea ce privește natura exploziei sunt deja opinii interesante Un expert American în domeniu susține că „acel nor roșu închis rezultat din explozie nu este generat de nitratul de amoniu, care este posibil să fi existat, dar cu siguranță că au fost și alte substanțe. Deflagrația care s-a produs este echivalentă cu o bombă nucleară de o kilotonă”.

Președintele Trump a declarat că este alături de Liban în catastrofa generată de acest „atac”, cu toate că reprezentanți ai Departamentului de Apărare din SUA au afirmat că nu există până în prezent indicii că ar fi fost un „atac”. Desigur că din partea multor țări au început să sosească ajutoare umanitare și asistență medicală atât de necesară.

O stranie coincidență face ca pe data de 6 august 1945, bombardierul American cu nume frumos – Enola Gay – să arunce asupra orașului Hiroshima prima bombă atomică – numită și ea suav „Little Boy” – care a ucis pe loc 70000 de oameni și în timp, multe alte zeci de mii distrugând, practic, orașul.

Enola Gay Tibbets era mama celui care a pilotat avionul. Câteva zile mai târziu, la data de 15 august Japonia a capitulat, încheindu-se astfel oficial cel de al doilea război mondial.

Mărturii ale locuitorilor, mesajele postate pe rețelele de socializare, imaginile și filmele transmise dar și declarațiile unor oficiali fac exact această comparație cu Hiroshima și Nagasaki și cu dezastrul și distrugerile lăsate în urmă.

Desigur că în zilele ce vor urma vom afla poate mai multe despre această catastrofă, dar dincolo de date și informații rămân distrugerea de vieți omenești și prăpădul de moloz și praf, sărăcia și criza economică într-o țară care, sub faimoșii cedrii din Liban a generat,, atunci când i se spunea „Levant” un adevărat multiculturalism de amestec etnic și religios care trăia în prosperitate și pace dând lumii autori și opere nemuritoare. Prima care îmi vine în minte este „Profetul” de Khalil Gibran. site news

Lasă un răspuns