Moda antrenorilor spanioli în handbal a trecut, în România au fost demiși trei, dar cel mai recent pus pe liber este Dani Gordo, de la naționala masculină braziliană!

Aceste demiteri vorbesc de la sine că handbalul nu este fotbal, câ puterile în sportul la semicerc sunt împărțite altfel, că un antrenor străin se poate descurca mai ușor la o echipă de club, dar mult mai greu, sau aproape deloc, la naționala unei țări străine. Iar noi am avut destule experiențe neplăcute, nu neapărat numai cu tehnicieni din peninsula iberică.

Povești românești!

A venit cu surle și trâmbițe Xavi Pasqual, antrenorul galonat de la Barcelona, căruia i s-au pus la dispoziție toate condițiile ca să ne facă și nouă o strategie în handbalul masculin, la nivel național. Eu nu zic că omul nu se pricepea, cât de cât, dar să treci de la o echipă de club, fie ea și valoroasă, direct la naționala unei țări străine, mi se pare cam mult. Și Pasqual (președintele Dedu îl și alinta Pasqi!) n-a făcut nimic, nici strategie, nici calificări, ba chiar ne-a lăsat cu curu-n baltă la jumătatea contractului. A plecat pur și simplu, fără să fie amendat de Federația noastră, poate chiar și de cea Europeană. A venit Montoya, tot spaniol și el, care s-a angajat să-i ducă pe tricolori la Euro 2020, promițând ca va face o echipă de talie mondială. Se umflaseră mușchii pe el, doar la nivel declarativ, pentru că la Euro 2020 n-am ajuns. În fine, cu aceleași muzici lăudăroase a fost adus și Martin Ambros – aici a  fost aproape ca toată familia handbalului feminin din România să cadă pe spate, adică să stea așa, în admirație, pentru că pe plaiurile noastre poposise Martin Adonis, ce lăsase clubul Gyor, pentru naționala tricoloră. Sincer să fiu, o altă catastrofă de antrenor, un om care debuta, ca și ceilalți doi iberici, ca principal la cârma unei selecționate de talia României. Și ăsta s-a încurcat în rezultate, ba unii zic că s-a amestecat nepermis de mult și printre sportive, nu știm exact, cert este că ne-a lăsat și el, ca și Pasqi, cu ochii-n soare, la jumătatea contractului. Nu i-am cerut nici lui  Ambros vreun ban, ba chiar i-am mulțumit pentru haosul creat, ciudați oameni avem în Federația noastră!

Suedezul ne-a prins!

Și dacă n-am cerut nimănui daune, că n-au încheiat contractul la termenul oficial, iată că vine un altul, Tomas Ryde, de origine suedeză, care ne cere parale că l-am dat afară, înainte de ziua scrisă-n actele oficiale. Așa ne trebuie, iar cine face aceste contracte, fără să pună clauze, să plătească și oalele sparte! M-aș bucura ca decizia să vină din partea Consiliului de Administrație, dar nu cred că se va întâmpla asta, oamenii de acolo dorm pe ei, cum se spune, și nu reacționează decât atunci când au interese proprii.

Președintele Dedu și Tomas Ryde

M-am întors, eu fac legea acum!

Și revin la antrenorii spanioli, care au început să nu mai facă purici pe niciunde – recent, un alt tehnician iberic, Dani Gordo, a fost pur și simplu dat afară de la naționala masculină a Braziliei. O demitere bruscă, care a survenit după revenirea la președinția Federației braziliene a lui Manoel Luiz Oliveira. De altfel, Oliveira a trăit o telenovelă, în ultima perioadă – în aprilie, 2018, președintele a fost acuzat de corupție, fiind scos din funcție. La aproape doi ani distanță, mai precis în martie 2020, el a fost repus în scaunul de conducere, dovedindu-se, probabil, că acuzația de corupție a fost una falsă. Cum a ajuns la Federație, Luiz Oliveira l-a și demis pe Dani Gordo, acesta din urmă exclamând că aceasta este cea mai mare palmă a carierei sale!

Lasă un răspuns