Mihai Zmărăndescu: ”Nu mă tem de bătaie, vreau să fiu cel mai bun luptător român din cușca MMA”…

Îl știu pe Mihai de cinci ani, poate și mai bine, de pe vremea când se antrena cu Virgil Fâșie, într-o sală la Domnești, în apropiere de Capitală. Antrenamentele erau dure, elevul făcea serii la sac sau box cu umbra, urmărit atent de profesorul său, unul exigent, așa cum este recunoscut Maestrul Fâșie. Și numai după doi ani, adică la vârsta de 17 ani, adolescentul și-a făcut debutul și în cușca MMA, într-o gala desfășurată la Londra, luptă pe care și-a adjudecat-o în doar 18 secunde! De remarcat faptul că, doar cu o seară în urmă, Mihai Zmărăndescu avusese și un meci de box, la semiprofesionism, pe care îl câștigase cu o decizie în unanimitate… Putem spune că liceanul, la acea vreme, s-a acoperit de glorie de la o vârstă fragedă, ceea ce putea să-i schimbe atitudinea, și chiar să ajungă pe drumul pierzanie, sau, dimpotrivă, să-l ajute să urce mai rapid treptele visului său!

Londra a fost a doua casă a lui Mihai!

Am scris câte ceva despre el, mai ales în primăvara lui 2017, când a intrat în cușcă pentru prima oară, după care a trecut în lumea celor duri, să-și construiască o carieră. Și, culmea, Mihai a găsit teren fertil în Londra, pentru că englezii au început să-l iubească și să-l respecte, pentru ceea ce face în ring, pentru stilul său spectaculos, pentru inima lui mare, pentru faptul că este neînfricat, indiferent de numele și fizicul adversarului.

Ne-am întâlnit astăzi, 18 ianuarie, și era fericit nevoie mare că a semnat un contract de reprezentare cu Elite MMA Agency, din Londra, condusă de un columbian, cu cetățenie britanică. ”Noul meu manager m-a urmărit de ceva vreme, ba chiar în 2017 am avut și primul contract cu această agenție. De-acum vreau să cred că o să urc cât mai repede pe scara valorică, să fiu mai des văzut în galele importante – ținta mea finală este să devin profesionist și să lupt în galele UFC și Bellator, din Statele Unite ale Americii, și să câștig, să fiu cel mai bun roman luptător de MMA! Pot să ajung acolo, am dimensiunea valorii mele, sunt serios și mă bazez foarte mult pe echipa din jurul meu. Nu este ea completă, pentru că un astfel de team costa mulți bani, dar cei care și-au pus amprenta pe destinul meu, ca antrenori și nu numai, au făcut-o cum trebuie. Și vorbesc aici de Maestrul Virgil Fâșie, cu el am început cariera, mai întâi ca boxer, apoi în artele marțiale am fost inițiat de tatăl meu, Cătălin Zmărăndescu, cu care, trebuie să spun nu mai am niciun fel de comunicare, de aproape doi ani. În Kick boxing m-a inițiat Ionuț Atodiresei, pregătirea fizică am făcut-o tot mereu cu Claudiu Jalbă, iar acum, la MMA, mă pregătesc cu Ciprian Cărăușu și Ciprian Chiru, într-o sală bună, la Cotroceni, ce poartă denumirea Absoluto.

Am și muncit, ca să-mi întrețin mama și pe sora mea!

 Trebuie să recunosc că au fost momente destul de grele, în viața mea, a trebuit să muncesc ca să-mi ajut și mama, și sora, cu care locuiesc. Am abandonat de două ori Universitatea Națională de Educație Fizică și Sport – intrasem la zi, în primă fază, după care am trecut la frecvență redusă. Din păcate, cei de acolo n-au înțeles că trebuie pregătire serioasă, ca să lupți în MMA, iar ei îmi cereau prezență la cursuri. O să fac și această Universitate, pentru că am fost un elev bun și la liceu, unde am luat Bacalaureatul cu notă mare.

Eu mai antrenez și alți oameni, pe bani, desigur, ca să mă întrețin, pentru că orice drum în Londra costă. Nu mă plâng, îmi place ce fac și simt că fiecare pas al meu, și cei din urmă, cât și cei de-acum, au fost și sunt siguri și bine cântăriți. Cu toate acestea, anul 2019 n-a fost unul dintre cei mai buni, nici pentru cariera mea sportivă, dar nici pentru viața mea. După ce am abandonat facultatea, am primit o invitație să merg la Londra și să lupt pentru centura de la categoria 77 kilograme, în versiunea Cage Warriors, cea mai puternică gală din Europa. Am ajuns acolo, am făcut cântarul și așteptam meciul. Adversarul s-a răzgândit, însă, exact cu o seară înainte de meci, spunându-mi că nu știu ce probleme de sănătate are. Cu toată modestia o spun că titlul ar fi fost al meu, eram extrem de încrezător. De altfel, englezii mă știu și mulți se tem de mine. În 2019 am fost refuzat de 5 adversari, trei erau englezi, iar ceilalți doi de alte naționalități.

Anul acesta vreau să lupt și în România!

Sunt un pic necăjit, pentru că sunt mai cunoscut în Anglia, decât în țara mea, aș vrea să lupt și aici, să vadă și compatrioții mei de ce sunt capabil. Toți sponsorii mei sunt în Londra, am și persoane fizice care mă ajută în procesul de antrenament și-mi plătesc tot felul de cheltuieli. Dar poate că în 2020 lucrurile se vor schimba – mi-am propus să am cel puțin 7 lupte în MMA și să mă apropii și mai tare de ligile americane la care visez. Vreau să boxez și în țară, unde sunt discuții să intru în ring pe 22 februarie. Am șanse să mai leg alte două lupte în România, în martie și aprilie, dar nu știu încă orașul – voi vedea ce va hotărâ managerul meu, cu el trebuie să se vorbească, de-acum înainte.

Prin urmare, se anunță un an plin de evenimente, iar eu abia aștept să intru-n ring, de asta mă pregătesc. Și recunosc, mă tem la fiecare luptă, dar nu că mi-e frică de bătaie, nicidecum, mă doare înfrângerea, asta mă atinge în orgoliul meu nemăsurat! Vreau să fiu cel mai bun, mi-am propus asta de la început, iar în drumul meu, spre a-mi împlini acest vis, am avut alături o persoană care a știut să-mi dea sfaturile de care am avut nevoie. Nu-mi cereți să spun despre cine este vorba, dar dacă persoana respective va citi aceste rânduri, își va da seama că despre ea vorbesc!

Vreau să fiu cel mai bun luptător român de MMA!

Și revin la temerea mea de a pierde vreo luptă – în cazul în care mă bate cineva, ok, într-o lună te reface, trec durerile, pier și vânătăile și ești ca nou. Dar durerea din suflet nu trece ușor. Și vă spun o întâmplare – în august 2019 am pierdut un meci în Celtic Gladiator, în fața rusului Farukh Aligadziev, pentru că am greșit abordarea. I-am mutat picioarele cu o lovitură și-a dat seama imediat că sunt mai puternic decât el, în lupta din picioare – rusul, fiind un specialist și al luptelor libere, m-a surprins imediat și m-a pus jos, iar orice mișcare făceam eu, el o dubla, am pierdut, firește. După meci a venit în vestiar la mine și mi-a propus să ne antrenăm împreună, el să mă-nvețe lupta de jos, iar eu pe cea din picioare, mi-a plăcut atitudinea lui și faptul că mi-a recunoscut superioritatea, cumva mi-a trecut și supărarea înfrângerii”, și-a spus povestea destul de repede, Mihai Zmărăndescu.   

Am vrut să fac un interviu cu luptătorul nostru, însă adolescentul a vorbit liber și și-a deschis ușor sufletul în fața mea. I-am promis că de-acum înainte vom ține legătura mai strâns, că voi scrie despre fiecare luptă de-a lui, pentru că l-am îndrăgit pe Mihai chiar de la prima întâlnire, petrecută în Sala lui Virgil Fâșie.

P.S. La întâlnire, lupătorul nostru a venit însoțit de o frumoasă domnișoară, despre care mi-a spus că îi este prietenă doar de câteva luni. L-am întrebat pe Mihai unde se vede peste 5 ani, cu gândul că poate aduce vorba și de familia lui viitoare: ”Vreau să ajung să lupt în UFC și Bellator, să fiu cel mai bun roman de acolo, apoi să devin om de afaceri, în imobiliare. Sigur, mă gândesc și la o familie, dar numai atunci când voi fi pe picioarele mele, când voi câștiga suficient, încât să avem împreună o viață decentă”!   

 

Lasă un răspuns