Miercurea Luminată (Harți). Pomenirea Sfântului Teodor Sicheotul și întălnirea dintre Hristos și Apostolul Bartolomeu (Natanael)

Paștele a trecut, dar în fiecare zi, în calendarul creștin ortodox se comemorează sfinți și se menționează evenimente religioase petrecute cu mii de ani în urmă. Deși este miercuri, nu se ține post.

Pomenirea preacuviosului părinte Teodor Sicheotul, episcopul Anastasiopolei

Teodor s-a născut în jurul anului 530 în satul Sicheon din Galatia. Încă de la naștere a avut o relație aparte cu Sfântul Gheorghe sub a cărui ocrotire a stat și a cărui evlavie a purtat-o toată viața.

Dedicat viețuirii austere și-a săpat o chilie în preajma unei biserici dedicate Sfântului Gheorghe.Mânat din prea multă râvnă, a exagerat cu nevoințele ajungând să-și pună viața în pericol.

A fost dus fără întârziere la casa episcopului din Anastasiopol unde a primit îngrijiri. Uimit de devotamentul duhovnicesc al lui Teodor, îndată ce și-a revenit, episcopul l-a hirotonit.

La câtva timp după, pentru întărirea sa duhovnicească, Teodor a plecat într-un pelerinaj la locurile sfinte. A vizitat Ierusalimul și Țara Sfântă, alegând mai ales să meargă să ceară sfat părinților monahi îmbunătățiți din acea vreme. Starețul mânăstirii Khoziba i-a dat schima monahală. Astfel întărit s-a întors în patria sa, și în apropierea bisericii Sfântului Gheorghe a ridicat o mânăstire unde să se nevoiască el și ucenicii săi.

Cunoscut pentru sporirea sa duhovnicească, Teodor a început să fie căutat de mulțime de oameni pentru sfat.

Între cei ce l-au cercetat s-a aflat și un general bizantin numit Mavrichie, care l-a vizitat după o importantă victorie împotriva perșilor. Acestui general Teodor i-a profețit că se va urca pe tronul imperial, fapt ce s-a adeverit ulterior în anul 582.

La moartea episcopului Timotei de Anastasiopol, clerul și poporul deopotrivă au cerut ca Teodor să îi urmeze demnității episcopale. Teodor a refuzat, însă după îndelungi insistențe, inclusiv ale episcopilor din eparhiile vecine, a acceptat înălțarea la episcopie.

S-a dedicat datoriilor pastorale, însă inima sa a rămas iubitoare de rugăciunea în singurătate. Ca să poată lămuri pentru sine această luptă a mai făcut o călătorie la Ierusalim. Acolo s-a sfătuit cu un bătrân pustnic numit Antioh care l-a sfătuit să devină pustnic. Întorcându-se, i-a cerut mitropolitului Pavel de Ancira să îi numească un succesor însă lovindu-se de refuzul acestuia a trebuit să apeleze la Patriarh și la Împărat.

Pentru multa sa smerenie i s-a acceptat cererea cu condiția să poarte în continuare însemnele episcopale.

S-a întors fericit la mânăstire și la viața pustnicească. Restul vieții l-a petrecut în solitudine ajutând foarte multă lume prin rugăciunile și minunile pe care le-a săvârșit.

A trecut la Domnul în anul 613 iar sfintele sale moaște au fost depuse în biserica Sfântului Gheorghe pe care a iubit-o atât de mult și care în onoarea Sfântului Teodor a primit și numele de Sikeota.

Tot în această zi, pomenirea întâlnirii cu Hristos a sfântului apostol Natanael

Acest sfânt a fost din Cana, cetatea Galileii, unde Hristos Dumnezeul nostru fiind chemat la nuntă de preacurata Sa Maică, a făcut întâia Sa minune, prefăcând apa în vin.

Aştepta şi el venirea lui Hristos, ca un legiuitor ce era. Pe Care aflându-L Filip cel din Betsaida, şi cunoscând că aştepta venirea lui Hristos, i-a zis cu bucurie: „Aflat-am pe Iisus, fiul lui Iosif cel din Nazaret, de Care au scris Moise în lege şi proorocii” (Ioan I, 46). Mergând Natanail şi văzând pe Hristos, a crezut într-Însul şi L-a urmat. Şi după Patimi şi după Înviere, propovăduindu-L Dumnezeu adevărat, s-a sfârşit.

Biserica îl pomeneşte pe Sfântul Apostol Natanael la 4 ianuarie împreună cu cei 70 de Apostoli şi la 22 aprilie, împreună cu Sfântul Apostol Climent.

Chemarea Sfântului Apostol Natanael este amintită în Noul Testament, în Evanghelia după Ioan (1, 43-51). Natanael primeşte chemarea mai întâi de la Filip, apoi chiar de la Mântuitorul Iisus Hristos. Este descris de însuşi Mântuitorul ca un „israelitean în care nu este vicleşug” (Ioan 1, 47).

Despre chemarea lui Natanael

Contextul în care are loc chemarea lui şi locul important pe care îl ocupă în cadrul naraţiunii, chemarea lui vine chiar după cea a lui Andrei, Petru şi Filip şi este comparabil expusă chiar mai pe larg decât chemarea lui Petru, este mai probabil că Natanael a fost unul dintre cei doisprezece Apostoli. Această probabilitate este coroborată şi cu faptul că numele lui Natanael este amintit ca fiind printre Apostolii care erau de faţă atunci când Iisus li S-a arătat, după Învierea Sa.

Tradiţia îl considera pe Apostolul Natanael ca fiind unul şi acelaşi cu Sfântul Apostol Simon Zilotul, identificat la rândul său cu mirele de la nunta din Cana Galileii (Ioan 2). Potrivit exegezei moderne însă, termenul prin care este desemnat Apostolul Simon nu ar fi totuşi un toponim (ceea ce ar fi justificat lectura Cananeul sau Cananitul), ci un termen ebraic care s-ar traduce prin „zelosul” sau „zelotul”. site news

Apostolul Natanael

Vă invităm să lecturați cum se urează ,,Hristos a Înviat” în alte limbi

Lasă un răspuns