Marțea cea Mare din Săptămâna Patimilor. Intrarea în cãmara Mântuitorului, semnificația celor două parabole, tradiții și obiceiuri

Ce reprezintă Săptămâna Patimilor?

Iatã-ne ajunsi la ultima treaptã a urcușului duhovnicesc pe care Postul ne-o pune în fațã: Sãptãmâna Patimilor sau Sãptãmâna cea Mare.

În timpul ei ne reamintim și retrãim ultimele zile din viața Mântuitorului, cu întreaga lor tensiune și dramã lãuntricã, într-o stare de sobrietate și mãreție în același timp, de tristețe, dar și de bucurie, de pocãințã, dar si de nãdejde. Fiecare zi are un înțeles și un mesaj foarte clar și adânc.

Primele trei zile se numesc mari și sfinte pentru cã reamintesc sensul eshatologic al Paştelui. A patra zi, joi, marcheazã cea din urmã Cinã a Domnului cu ucenicii Sãi și trãdarea lui Iuda. A cincea zi, vineri, numitã și “Paștile Crucii”, este cu adevãrat începutul Paștelui (Trecere), iar sâmbãtã este ziua în care tristețea este transformatã în bucurie prin omorârea morții.

Marțea cea Mare

Aceastã zi ne pregãtește pentru intrarea în cãmara Mântuitorului, cu douã parabole strict eshatologice – parabola celor zece fecioare (Matei 25, 1-13) și parabola talanților (Matei 25, 14-30; Luca 19, 12-27).

Când Domnul se suia la Ierusalim și se ducea la Patimã, a spus ucenicilor Sãi și aceste douã parabole, pentru ca nu cumva cineva trãind în feciorie sã nu se îngrijeascã și de celelalte virtuti si mai ales de milostenie, prin care se vãdeste strãlucirea fecioriei.

Semnificația parabolelor

Pe cinci dintre fecioare le numește întelepte cãci împreunã cu fecioria au avut și minunatul și îmbelșugatul undelemn al milostivirii. Pe celelalte cinci le numește nebune pentru cã, deși și ele aveau virtutea fecioriei, nu aveau în aceeași mãsurã milostenie. Pe când se scurgea noaptea acestei vieți, au adormit toate fecioarele, adicã au murit. Cu adevãrat moartea se numește somn. Pe când dormeau ele, strigãt mare s-a fãcut la miezul nopții; cele care au avut undelemn din belșug au intrat cu mirele la deschiderea ușilor, iar cele nebune, pentru cã nu aveau undelemn din destul îl cãutau dupã ce s-au sculat din somn.

Pentru aceasta deci, au rânduit dumnezeiestii Pãrinți pilda celor zece fecioare, împreunã cu cea a talantilor, ca sã ne îndemne sã veghem necontenit si sã fim gata sã iesim în întâmpinarea adevãratului Mire prin fapte bune, dar mai cu seamă prin milostenie, pentru cã neștiutã este ziua și ceasul sfârșitului vieții.

Dacã vom sãvârși o singurã virtute, cea mai mare chiar, și nu ne vom îngriji de celelalte, și mai cu seamã de milostenie, nu vom intra cu Hristos în odihna veșnicã, ci vom fi întorși rușinati. Și într-adevãr nu-i lucru mai rușinos ca fecioria sã fie biruitã de bani.

“La ceasul sfârșitului, suflete, gândind și de tãierea smochinului temându-te, cu iubire de ostenealã lucreazã-l, ticãloase, priveghind și strigând: Sã nu rãmânem afarã de cãmara lui Hristos”. (Condacul zilei)

Tradiții și obiceiuri

În Marţea Mare din Săptămâna Patimilor se aspiră, se dă cu mătura, se spală geamuri şi se fac treburile grele pe lângă casă. Marţea Mare este ultima zi în care gospodarii mai pot face treburi pe câmp sau în care se mai spală şi se calcă. Mai exista superstiția potrivit căreia în Marțea Mare oamenii trebuie să se spele ritualic pentru a seca bolile, aceasta zi fiind caracterizata de practici magice ambivalente, ce utilizează atât magia negativă (interdicții pentru a nu stârni golul, secul, nenorocul), cât și pe cea pozitivă (scăldatul ritualic, pentru a seca bolile). site news

Lasă un răspuns