Lucian Bute a lăsat mănușile de box și a luat mingea de handbal… ”M-am realizat în Canada, dar inima îmi este în România”!

L-am întâlnit în această dimineață la Federația Română de Handbal – nu venise într-o vizită de curtoazie, la președintele Alexandru Dedu, ci pur și simplu fostul mare boxer trebuia să parafeze câteva transferuri la handbal! Am reușit să-l prind pe una din aleile din Florească, să-i fac și câteva fotografii, alături de verișoara lui, Steluța Luca, vicepreședinta Federației de Handbal, și de nașul Trifan, omul care coordonează activitatea de la clubul lui Bute din Galați, asociație sportivă care a-nceput cu handbalul feminin, la nivel de junioare. L-am stârnit doar cu puține întrebări, pentru că Lucian este o persoană extrovertită, iar când își dă drumul la gură, trebuie să te ții după el…

Rep. Lucian, Te-ai stabilit în Canada, însă văd că nu te lași nici de România…

Lucian Bute. Din 2017, după ce m-am lăsat de boxul profesionist, m-am stabilit, pentru o vreme în Canada, cei doi copii ai mei, Ema și Eric, s-au născut acolo, s-au acomodat și ei cu viața din Montreal și nu cred că pot acum să produc o schimbare majoră în viața lor. Ema are 3 ani, iar Eric este de doar un an și două luni. Chiar și eu m-am împlinit acolo, după aproape 20 de ani de carieră în box, una bună, zic eu, acum am investit și ceva bani într-un club de box, prin urmare și eu sunt legat de această țară, care mi-a oferit o viață pe placul meu

Rep. Și cum a-nceput activitatea la Galați? Lăsăm la o parte faptul că fosta mare handbalistă Steluța Luca este verișoara ta, cum te-ai apropiat de semicerc?

Lucian Bute. Este clar, sportul românesc mi-a dat un viitor, iar acum vreau și eu să-i răsplătesc pe copiii din Galați, să le dau posibilitatea să se realizeze și ei. Handbalul era deja format, o știam și pe Dana Goldic, iar nașul meu era implicat acolo, deci a fost mai simplu. Însă nu mă opresc aici, vreau să deschid și centre de box, în tot județul, unde să vină copiii și să-și încerce norocul la mănuși

Rep. Da, acum sunt convins că oricât de împlinit ești tu în Canada, ața te trage tot acasă

Lucian Bute. Cu 18 ani în urmă, am plecat în Canada, la Interbox, ca să fac box profesionist. Încă de atunci mi-am promis că viața mea o să fie tot aici, la Galați, doar că acum nu știu exact când o să mă întorc acasă. Vreau să spun că și părinții s-au obișnuit cu stilul ăsta al meu, mai ales că vin acasă, în România, cât pot de des, la 3-4 luni. Iar acum, că am înființat și un club, este clar că voi fi mai mereu la Galați

Rep. Lucian, ai fost campion mondial la supermijlocie, vreme de 5 ani, timp în care ți-ai apărat centura de nouă ori – eu aș spune că ai câștigat nouă titluri mondiale, din moment ce adversarii își doreau coroana pe care tu o purtai. Statisticile mondiale spun că ai avut 37 de lupte în cariera ta de profesionist, din care ai câștigat 32 – au fost 25 prin knockout, însă ai pierdut și 5 lupte. Ai puterea să nominalizezi boxerul cel mai tare, pe care l-ai întâlnit în ring?

Lucian Bute. Sigur, ai fost mulți tari, luptători cu potential – pe unii i-am învins, dar alții au reușit să îmi ia verdictul. Și nici nu mai încape îndoială, englezul Carl Froch a fost peste toți. L-am întâlnit în ring pe 26 mai, la Nothingham – am pierdut și meciul cu Froch, și centura cu diamante. A fost momentul cel mai trist pentru mine – am analizat meciul după și am descoperit mai multe cauze, care au dus la această dureroasă înfrângere, dar nu mai vreau să-mi amintesc. Ăsta este sportul… Însă dacă trag linie și adun, atunci pot să spun că sunt mulțumit de ceea ce am realizat, am fost un campion mondial respectat!

Lasă un răspuns