Lăsați-o și pe Cristina Neagu să respire – românca a fost pusă, din nou, sub presiune, la Mondialul de handbal din Japonia!

De aproape un deceniu, cea mai valoroasă jucătoare de handbal din lume, din toate timpurile, Cristina Neagu, este pusă în permanență sub presiune, cerându-i-se tot mereu să ducă în spate o întreagă echipă națională, cea a României. Și Cristina a făcut, mereu, tot ce i-a stat în putință, ca tricolorul să răzbească și să fie alături de marile forțe ale handbalului mondial. A luptat și pe semicerc, cu adversarele, dar și în afara lui, ținând piept multor critici ale suporterilor, mai mult sau mai puțin justificate.

Uneori a reușit să ne aducă bucuria rezultatelor bune, alteori, însă, selecționata noastră, condusă de Neagu, a clacat lamentabil. În 2018, la Europeanul din Danemarca, am trăit o mare durere și umilință – Cristina a fost accidentată și scoasă pe brațe, de medicii lotului, într-un meci pierdut contra eternei noastre rivale, Ungaria – exploatarea la care fusese supusă ani de-a rândul ajunsese la apogeu, Neagu fiind diagnosticată cu ruptură de ligament încrucișat anterior!

Accidentare Cristina Neagu

Dar biciul Federației continuă, iată, s-o cravașeze pe Cristina și s-o oblige să ia din nou crucea naționalei în spate și să urce cu ea Golgota Mondialului japonez. Abia revenită pe semicerc, după grava accidentare din decembrie 2018, despre care vom mai vorbi, Neagu nici nu este în plenitudinea forțelor, pentru că are puține jocuri în picioare, și la echipa sa de club, ca și la națională. Sunt convins că jucătoarea noastră și-ar fi dorit să predea banderola de căpitan, pentru că nu și-a terminat complet perioada de refacere, ba chiar s-a pus sub semnul întrebării participarea ei la competiția din Japonia, cu câteva săptămâni în urmă, pentru ca dintr-odată să fie responsabilizată la maxim – și din pricina dopajului de la Corona Brașov, unde evoluează câteva tricolore de bază, cât și din cauza declarației nesăbuite a președintelui Federației, Alexandru Dedu, care a pus greutatea rezultatelor pe umerii handbalistei de la CSM București: ”Cristina Neagu va duce presiunea la Campionatul Mondial din Japonia”!

O astfel de frază, spusă de cel care conduce handbalul românesc, poate avea urmări catastrofale: în primul rând le poate demobiliza pe celelalte fete, care vor considera că Neagu este răspunzătoare de tot. În lotul nostru sunt câteva sportive care ar fi meritat banderola de căpitan, iar aici mă gândesc la Pintea, la Iuganu și chiar la ultimele sosite, Dache și Vizitiu. Cum ar fi fost ca una din cele două, Dache sau Vizitiu, să fie numită căpitan de echipă, în condițiile în care ele n-au fost agreate din prima, de selecționerul Ryde? Ce aripi ar fi prins ele și cât de puternice ar fi fost pe semicerc… Ca să nu mai vorbesc de Pintea, care merită din plin nominalizarea, pentru ascensiunea sa rapidă, în plan valoric. Și Dumanska poate fi lider, și Zamfirescu, aproape toate tricolorele merită banderola, pentru că au valoare și de aceea au și fost selecționate, nu-i așa? Din păcate, tot Neagu va fi căpitan, iar ea va trage mult să demonstreze că poate, în ciuda faptului că nu este complet refăcută. Și Cristina este o jucătoare de moral, se știe asta, iar dacă nu îi intră în poartă primele 2-3 mingii, atunci va claca și se va feri să-și mai asume responsabilitatea șutului. Pe lângă starea psihică, Neagu este în pericol de a se accidenta din nou, dacă forțează prea mult, ceea ce ar fi o tragedie.

Istoria mondială a handbalului vorbește despre Neagu, mai accentuat, încă din 2010, când România a cucerit medalia de bronz, la Campionatul European desfășurat în Danemarca și Norvegia, cu Radu Voina ca selecționer. Atunci, Neagu a devenit golgetera Campionatului, cu 53 de goluri, iar în finala mica, câștigată contra Danemarcei, scor 16-15 (9-7!), românca a marcat cele mai multe goluri de pe teren, 6! Realizările ei din 2010, titlul national cu Oltchim, finala Champions League contra Viborg, cât și izbânda de la europeanul danez, i-au adus jucătoarei noastre prima mare recunoaștere internațională – în ianuarie 2011, Cristina Neagu a fost desemnată de către Federația Internațională (IHF) ca fiind cea mai bună handbalistă din lume! Și au mai fost alte trei astfel de recunoașteri mondiale: în 2015, în 2016 și în 2018, fapt UNIC în istoria handbalului mondial, pentru că nicio altă sportive din lume nu a primit acest premiu de patru ori!

Și inima naționalei noastre a continuat să fie suprasolicitată și la următoarele patru competiții internaționale majore. Trebuie spus din start că cel puțin ultimii doi antrenori ai naționalei noastre, suedezul Tomas Ryde și spaniolul Martin Ambros, nu s-au priceput deloc să alcătuiască o echipă echilibrată, cu o bancă de rezerve de valoare apropiată titularelor. Singura lor strategie a fost să construiască un angrenaj în jurul Cristinei Neagu, cu mici sclipiri și din partea altor tricolore. Mai mult, și Ryde, și Ambros, au ținut-o în teren pe Cristina aproape 60 de minute din tot atâtea minute posibile, meci de meci, fie cu miză, fie fără miză, fapt care a dus și la o oboseală cronică în picioarele Cristinei, în brațele și chiar în mintea ei.

Și mă refer, în principal, la edițiile de Campionat European din 2016 și 2018, cât și la Mondialele din 2015 și 2017. De fiecare data, Neagu a fost printre cele mai bune marcatoare, iar în 2015 și în 2017 a fost chiar golgeteră. A fost inclusă în echipa turneuluiCampionatul European din 2016 și la cel Mondial din 2017, unde Neagu a tras din greu, pentru că multe handbaliste aduse la echipă nu și-au găsit rostul și rolul în teren, fiind eterne rezerve, Da, Neagu a fost cea mai exploatată handbalistă din ultimul deceniu, din toate echipele participante, fie la Europene, fie la Mondiale – așa arată statistica. În 2018, însă, ca o părere personal,  Neagu a fost scoasă din joc, fiind busculată grav de unguroaica Planeta, dar și pentru că jucătoarea noastră ajunsese la capătul puterilor fizice și chiar psihice, din pricina exploatării excesive de către selecționerul Ambros.

Și ajungem în zilele noastre și-i reproșăm, încă odată, președintelui Federației că a făcut o declarație iresponsabilă, aruncând tot greul pe umerii Cristinei Neagu. Nu vreau să cred că s-a asigurat în cazul unui dezastru, că deja a găsit țapul ispășitor – președintele și ceilalți federali ar fi trebuit să aibă grijă de naționala noastră, să cunoască, încă din vară, fiecare mișcare a tricolorelor, să aibă discuții individuale, să știe medicamentația de la club, dieta și tot ce ține de o sănătate perfecta, înaintea Mondialului din Japonia, care, atenție!, dă vize și pentru Olimpiada din 2020. Ne-am trezit că handbalistele de la Corona au făcut proceduri intravenoase cu laser, interzise de Agenția Mondială Antidoping (WADA), descoperite întâmplător de inspectori ai Agenției Antidoping din România (ANAD), care au văzut postate pe Instagram, aceste grozăvii. Și asta în ciuda faptului că una din handbalistele în culpă, Eliza Buceschi, are tatăl pe post de antrenor second, chiar la naționala de senioare. Conducerea Federației este aeriană, n-a știut nimic despre ceea ce se întâmpla la Corona, semn că antidopingul la handbal, în competiția internă, nu se practică. Mai mult, nu se știe nici ce sancțiuni trebuie applicate, iar ceea ce este și mai grav, niciun oficial al Federației nu știe să explice ce s-a făcut în cadrul acestor proceduri, dacă iese ceva la analizele medicale și cât durează acest dopaj. Ignoranță totală!

P.S. La Campionatul Mondial din Japonia, naționala de handbal a României are de jucat cinci parte în prima fază: cu Spania, pe 30 noiembrie, cu Senegal, pe 1 Decembrie, cu Kazahstan, pe 3 decembrie, cu Muntenegru, pe 4 decembrie, și cu Ungaria, pe 6 decembrie. Pentru a merge mai departe, echipa noastră trebuie să se claseze pe unul din primele trei locuri. Hai, România!

Lasă un răspuns