Ioana și Iulia, două handbaliste… cu capul în nori!

 N-o să vă vină să credeți, dar aceste două puștoaice, Ioana Dimcea și Iulia Hangiu, de doar 14 ani!, care sunt handbaliste Junioare III, la echipa bucureșteană Tonus, își văd viitorul în armata României. Au ajuns la 14 ani și vor să ajungă să piloteze avioane de luptă, le place adrenalina și riscul maxim! Au și dat primele teste eliminatorii, care au fost mai mult de cunoaștere a potențilului psihic și sportiv, Ioana și Iulia fiind printre puținele candidate care au reușit să treacă aceste obstacole și merg în faza următoare – urmează un control medical amănunțit, cât și examenele scrise, la limba română și matematică.

Ioana Dimcea

”Decizia de a îmbrăca haina militară are o poveste în spate – tatăl meu a fost și el militar, dar, din păcate, a suferit un accident și a fost nevoit să plece din această familie. L-am simțit că i-a părut rău și am decis, cu ceva vreme în urmă, să merg pe urmele lui și să-i împlinesc un vis. Mai mult, a-nceput să-mi placă și mie această lume a rigurozității și cred că mi se potrivește.

Din nefericire, mama nu a fost de acord să merg pe acest drum, cu greu am convins-o că ăsta este visul meu și nu poate să mă oprească – tot o rugam că dea telefon la Centrul de recrutare și să mă programeze, dar ea amâna tot mereu, în speranța că voi renunța. La insistențele mele a venit ziua când m-a luat de mână și m-a dus direct la Centrul Sectorului 3 și așa a-nceput aventura mea. Vreau să mă fac pilot, să zbor și să simt adrenalina cum îmi inundă mintea și corpul! Am trăiri nebunești de pe-acuma, visez deja că sunt acolo, sus!

Da, nu-mi vorbiți despre handbal, despre echipa mea și despre antrenori – de când am decis care mi-e drumul, am plâns de câteva ori în vestiar, împreună cu colegele, îmi va fi tare greu să nu mai fiu lângă ele. Și trebuie să recunosc că toate fetele m-au sprijinit, când am trecut prin momente de cumpănă în familie, iar antrenorii au fost părinții mei adoptivi. Handbalul m-a învățat să fiu disciplinată, să muncesc și să nu renunț niciodată pentru visul meu. La Tonus am găsit a doua mea familie și este firesc să te desparți cu greu de oameni dragi”…

Iulia Hangiu

”Știu și simt că haina militară mă reprezintă, că viața cazonă mă prinde și pot să-i fac față. M-am obișnuit și cu expresia, dăm milităria jos din pod, de pe vremea când făceam handbal la CSM București, au fost momente de neînțeles, la început, pentru că n-aveam voie să vorbim, să ne exprimăm păreri personale – trebuia doar să executăm tot ce ni se spunea! De aceea spun că viața ordonată mi se potrivește, am făcut față rigorilor de la CSM. Când m-am transferat la Tonus, m-am adaptat cu greu stilului mai liber, ca să-l numesc așa – colegele mele vorbeau orice cu antrenorii, spuneau glume, am fost mirată la început. Dar mi-am dat seama că doamna Alina, antrenoarea noastră, ne iubește și încearcă să facă o familie unită, i-a și reușit, de altfel!

Sigur că părinții n-au îmbrățișat gândul ca eu să merg în armată, dar am insistat și până la urmă i-am convins. Faptul că o să învăț să trag cu tot felul de arme, mi se pare emoționant, ca să nu mai vorbesc că vreau să ajung pilot militar, să dețin supremația în aer, să fiu doar eu și avionul, pe care să-l comand după bunul plac.

Poate că acest curaj nebunesc mi l-a dat și handbalul, tot ce este posibil, pentru că atunci când sunt pe semicerc, alături de colegele mele, mă simt invincibilă, curajoasă! Aceasta este singura piedică în drumul meu, atmosfera de la Tonus, planurile pe care ni le-am făcut, turneele la care visam să joc împreună cu ele și, de ce nu, lacrimile pe care le-am lăsat în vestiar, atunci când am pierdut cu echipa. Promit că mă voi întoarce în vestiar, alături de ele, ori de câte ori voi avea ocazia, că doar Breaza nu este așa departe, poate că am să și fug din cazarmă, cine știe!, dacă mi se face dor de ele și de antrenori”!

Comentariile vă aparțin, vreau doar să subliniez că handbalul și sportul, în general, formează caractere puternice. Mai mult,  antrenoarea de la Tonus, Alina Natalia Cătinaș, și-a educat elevele să viseze la orice, chiar și la zborul printre nori!

Iată și câteva din probele la care au fost supuse cele două handbaliste:

  • Test psihologic de observare a personalității și capacității de înțelegere
  • Traseu aplicativ, timp acordat 1,40 minute: săritura de pe loc, barem de 3 metri; scurtă alergare, aruncarea spre poartă, de la 20 de metri, cu mingii de oină, handbal, baschet și handbal;cinci flotări;mers în echilibru, bancă – capră – bancă întoarsă – iarăși bancă normală;două rostogoliri; săritura peste capră; alergarea printre jaloane, cu mingii medicinale; mersul târâș pe saltele; viteză 25 de metri. Iulia a obținut 1,11 minute, Ioana, 1,24 minute
  • Alergare de rezistență, 1000 de metri, barem maxim 4,30 minute. Ioana a obținut 4,10 min, iar Iulia a reușit 4,21 minute

Lasă un răspuns