Ioana Pocriș (Po):”După 4 ani petrecuți în Germania, am aflat cât sunt de puternică! Și mi-am găsit și drumul în viață…

Mi se spune Po, de când am pus prima oară mâna pe mingea de handbal – eram la CSȘ 6 și antrenoare era doamna Ileana Morari, măi ce echipă tare aveam, majoritatea erau fete din Berceni! Am fost pe podium de două ori, ca junioară, cu bronz la gât, și aveam impresia că pot merge mai departe și la senioare, eram un pivot apreciat. Am ajuns la Galați, unde am dat de antrenorul Valeriu Costea și un grup de handbaliste de excepție – de altfel, și acum țin legătura cu multe dintre ele: Cosmina Cozma, Cristina Marcu, Cristina Mircescu, Marie Kanda, Mădă Conache, Ioana Manoilă… Am avut un sezon bun, la Dunăre, și am ajutat mult echipa să promoveze în Liga Națională, doar că ceva îmi spunea că locul meu nu este aici, în campionatul românesc…

A fost greu începutul în Germania, dar am ajuns cea mai bună marcatoare!

Sigur, îmi încolțise un gând să plec în strainătate, să încerc să-mi fac un rost în alte campionate, mai ales că aveam o prietenă care deja juca în Franța, pe Biaca Crăciuneanu. Și s-a legat, pentru că Bianca m-a pus în legătură cu o antrenoare din Germania, Daniela Filip, antrenoare la HSV Marienberg, din liga secundă germană. Și iată-mă nemțoaică, fără limbă, cum se spune, dar cu acte în regulă. Nici nu vreau să-mi aduc aminte cât de greu a fost primul sezon, era o multinațională, dacă pot să spun așa, cu handbaliste din Cehia, Ungaria și puține din Germania, iar eu, ca româncă, eram marginalizată și din pricina antrenoarei, care era o profesionistă, ca meserie, dar tot româncă!

Ușor, ușor, m-am impus la echipă, prin munca și realizările mele, am fost și golgetera ligii, cu 164 de goluri, iar media în cei patru ani este cam de 100 de goluri pe sezon. Nu e mult, dar nici puțin, prin asta mi-am câștigat respectul acolo. Sunt patru ani în care am făcut și școală, ca să învăț limba germane, dar am învățat sa fac și masaje și alte tratamente corporale. De trei ani joc și handbal, dar și lucrez în zona de wellness și cosmetică, la un hotel de patru stele, m-a prins și această febră, care o să-mi ajute în viitor, așa cred.

Povestea mea abia acum începe – după patru ani petrecuți în Germania, am aflat că sunt puternică, și fizic, și psihic. N-am crezut că o să reușesc, aici, fără să cunoști limba, una destul de grea, o spune toată lumea. Dar, culmea, eu am ajuns să iubesc această limbă, am învățat-o la perfecție, cred că mi-a plăcut. Am 26 de ani și planuri nenumărate – simt că pot să mi le împlinesc, pentru că nu mă văd să lucrez toată viața în wellness și cosmetic. Școala germană a fost dură, mi-a dat multe lecții, dar m-a pregătit să iau viața în piept fără nicio teamă!

Eu sun gata să mă mărit, dar trebuie să mă ceară!

Acum aștept să mă mărit – am un prieten încă de pe vremea când jucam la Galați, el era hocheist la Dunărea și câștigase și campionatul. Mi-a plăcut de el, iar de atunci suntem împreună. A venit cu mine și în Germania și ne descurcăm bine, totul este la comun, suntem ca o familie, dar nu avem oficializare. Îl tot chestionez să aflu când mă cere de nevastă, iar el îmi răspunde că nu este momentul potrivit. Hmmm, ce să zic, la mine momentul potrivit este mereu, însă trebuie să mai aștept, că el trebuie să facă primul pas…

Sunt zile de sărbătoare, cele mai grele pentru un roman aflat departe de casă! Ne programasem să facem Paștele în țară, cu familia, dar virusul ne-a stricat planurile. Știu că familia este cea mai importantă, însă e mai bine să stăm departe, deocamdată, să ne protejăm unii pe alți. Abia aștept să vin acasă…

Românilor le doresc să aibă un Paște liniștit, luminos și îmbelșugat – să se-ngrijească mai mult de viața lor!

Lasă un răspuns