În Casa campionilor nu intri pe ușa de la bucătărie – jucăm cu Bosnia, în play off!

Este un lucru știut că în sport, ca să ajungi lângă cei mari și să fii respectat ca toți ceilalți, trebuie să arăți că-ți merți locul, trebuie să ieși învingător în fața adversarului care vrea și el același lucru. Poate doar în jungla vieții să meargă cu datul din coate, dar și la asta trebuie să te pricepi și să ai coatele ascuțite!

Naționala masculină de handbal a României a pierdut de ceva vreme contactul cu campionii – am uitat vremurile acelor patru medalii de aur de la mondiale, nici măcar bronzul de la Olimpiada din 1984 nu ni-l mai amintim , am rătăcit drumul către cei pe care noi i-am învățat handbal, cândva, și nu-l mai găsim. Ne bucurăm până și atunci când mai reușim o calificare, la ani distanță, cum a fost cazul fenomenului din 2011, când echipa tricoloră a câștigat play-off-ul cu Rusia și a mers la Mondialul din Suedia. Nici măcar Vasile Stângă, antrenorul de atunci, n-a știut să explice cum a fost posibil acel miracol!

Am pierdut drumul spre lumea bună!

Pentru handbalul masculin românesc se potrivește o glumă, scoasă tot de cei din lumea sportului – se spune că doi bătrâni stăteau de vorbă într-un parc, iar unul îl întreabă pe celălalt ce-i place mai mult, sexul sau revelionul, la care celălalt îi răspunde că revelionul, că este mai des. La handbal este chiar mai rău, ultima calificare a băieților la un mondial datează chiar din 2011, despre care v-am vorbit. Cât despre europene, ultima prezență datează din 1996, din Spania, iar la jocurile olimpice n-am mai ajuns din 1984, de la Olimpiada de la Los Angeles.

România – handbal masculin – FRH

N-am mai avut jucători dornici de performanțe, capabili să se ia la luptă cu adversari de talie? Nici pe departe, vina o poartă, în totalitate, Federația Română de Handbal, angajații de acolo, antrenorii federali care n-au avut capacitatea să facă strategii de dezvoltare, care n-au trimis antrenorii la specializări prin țările cu handbal mai valoros ca al nostru. Interese meschine au stopat aceste acțiuni, iar acum este foarte greu să reînodăm acel parcurs pe care îl aveam cu 40-50 de ani în urmă.

Criza este în tot sportul românesc…

De altfel, o criză de moralitate și de oameni capabili este în tot sportul românesc, pentru că vorbim de rezultate palide la mai toate federațiile. Atletismul aleargă în picioarele goale, la haltere umblăm, de 10-15 ani încoace, doar cu prafuri care să ne stimuleze, la lupte ne este mai ușor să aducem sportivi gata formați în alte țări, să le dăm naționalitatea noastră, casă, masă, joburi bune, că vin cu familiile, o grămadă de bani se cheltuie cu ei, iar rezultatele sunt sub așteptări. Nu mai avem noi flăcăi puternici pe la țară? Ba mai avem, dar cine să-i găsească și să-i antreneze? Gimnasticile sunt zero, ritmica, cel puțin, cheltuie bugetul pe 2-3 junioare și 2-3 senioare, dar foarte rar, spre niciodată, nu ne oferă bucuria vreunei performanțe de anvergură – ar fi istorică! Iar artistica, ce să spun, de două ediții nu mai ajunge la jocuri olimpice, iar la mondiale se mulțumește cu locuri pe lângă podium!

Și exemplele sunt și mai grăitoare la jocuri, baschetul a rămas în trei, voleiul s-a pierdut de multă vreme, hochei nu mai avem, polo-ul a intrat la apă, și tot așa… Suntem cu ochii pe sporturile de iarnă, și mă refer în special la bob, unde tinerii noștri s-au umplut de aur – locul întai la Europenele U23, apoi din nou aur, de data aceasta la Jocurile Olimpice pentru Tineret, din Elveția, și la feminin, și la masculin, bravo, felicitări!

Drumul spre Egypt trece și prin Bosnia!

Și ne-ntoarcem la handbalul masculin, pentru că s-au stabilit adversarii din primul examen de calificare la Mondialul din Egypt, 2021. Și sorții ne-au hărăzit naționala Bosniei Herțegovina, o echipă care a fost prezentă, cu câteva săptămâni în urmă, la Campionatul European din Suedia, o premieră absolută, pe care balcanicii au visat-o din 1994, chiar de la înființarea acestei competiții europene. Este adevărat că handbaliștii bosniaci n-au rupt inima târgului, în Grupa D, din care au făcut parte, întorcându-se acasă fără niciun punct, a fost învinsă, în ordine, de Norvegia, 32-26, de Portugalia, 27-24, și de Franța, 31-23, însă ambiția lor și insistența de a ajunge și ei la masa bogaților, trebuie apreciate.

Noi facem parte dintr-o familie nobiliară!

Da, Bosnia Herțegovina nu are palmaresul României, fiind un stat care și-a câștigat îndependența în 1990, dar din 1996 încoace a participat la toate fazele de calificare, atât la europene, cât și la mondiale. N-au răzbit până în turneele finale, decât anul acesta, când au prins Europenele suedeze.

Rareș Fortuneanu

Trebuie să ne pregătim foarte bine, bosniacii sunt ambițioși, arțăgoși, luptători și nu renunță niciodată – așa cum sunt mai toate popoarele desprinse din fosta Iugoslavie! Acum este examenul cel mare al antrenorilor Fortuneanu și Petrea, acum este și vremea tinerilor tricolori Botea, Grigoraș, Căbuț, Csog, Thalmaier sau Buzle, mai ales că n-au nimic de pierdut și nu cred că cineva le condiționează viitorul, de această calificare. Ne trebuie ceva timp, să construim, să ne obișnuim cu modestia, să avem curajul să învățăm de la alții. ”Acest Fortuneanu antrenează în Franța, la St. Raphael, o echipă de locurile 4-5 în campionatul din Hexagon. Chiar în sezonul acesta a fost promovat principal și mă gândesc că poate să aibă capacitatea să reformeze handbalul masculin românesc. Trebuie să-l lăsăm să lucreze, nu este cu nimic mai prejos decât străinii care au mai antrenat echipa tricoloră”, ne spunea managerul Stelei, Vasile Stângă, cel care a făcut miracolul din 2011!

România – echipa de handbal masculin

Și ca o concluzie, spunem că nu poți să reintri în Casa Campionilor pe ușa din spate, de la bucătărie. Noi avem un blazon, deja, am făcut parte din familie nobiliară, dar trebuie să ne ștergem emblema tricoloră, care s-a cam prăfuit, ba chiar a prins un pic de rugină. Și ar trebui să batem Bosnia, adică să mai facem un pas spre Egypt, după care așteptăm un nou adversar, tot dintre cei care au fost la Campionatul European. Dacă nu va fi calificare la Mondialul din 2021, rămânem cu speranța că Fortuneanu și Petrea vor pune piatră lângă piatră, în viitor, și vor ridica o echipă după chipul și asemănarea campioanelor din Europa.

Lasă un răspuns