În 2017, CSM București a făcut o achiziție de 150.000 de euro, de care nu s-a folosit niciodată, iar banii ruginesc și ei, până la urmă!

O să spun direct, pentru că uimirea este peste măsură – de când a venit la conducerea clubului bucureștean, Gabriela Szabo a făcut trei investiții nefolositoare, pe finalul anului 2017, la doar câteva luni de la instalarea ei în fotoliu. Putem să înțelegem că nu se pricepe să administreze fonduri de anvergură, a demonstrat asta și la Federația de Atletism, și la Ministerul Sportului, dar să persiști în a ocupa astfel de posturi de conducere, asta se numește grandomanie, dacă nu și altfel…

Iată cele trei achiziții făcute de CSM București, în decembrie 2017:

  • Un utilaj de topit zăpada, în valoare de 157.000 RON
  • Un utilaj de frezarea zăpezii, în valoare de 40.000 RON
  • Un balon de beach volei, complet, în valoare de aproximativ 150.000 de euro

Bani, nu glumă, aruncați de directoare pe apa Sâmbetei – la vremea respectivă, sediul clubului era pe undeva pe Calea Victoriei, colț cu Piața Amzei, adică în buricul Capitalei. Nu pot să cred că drumarii n-ar fi avut grijă de un bulevard central, cu o circulație extrem de mare, și ar fi lăsat zăpada în dreptul intrării în club, iar doamna directoare n-ar mai fi putut ajunge în biroul ei. De altfel, cele două mașinării stau și ruginesc, una este în magazie, alta este pe-afară, pe undeva, prin parcul auto al clubului. Am vrut să-l întreb de mai multă vreme pe cel care a făcut referatul de necesitate, Andi Voinea, care era șeful Compartimentului Administrativ la acea vreme, ce l-a determinat să-și dorească astfel de utilaje, cine i-a luminat mintea să arunce peste 40.000 de euro pe fereastra larg deschisă de Szabo, dar nu l-am mai găsit în club, fusese dat afară, pentru că intrase în dizgrația directoarei.

Departamentul volei a intrat în silenzio stampa…

Și ne oprim la balonul de beach volei, pe care nu l-am găsit zile în șir, toți cei pe care i-am chestionat spunându-mi că este pe undeva, dar mai multe nu știau. Astăzi, l-am sunat încă o dată pe șeful departamentului de Volei, Costel Olteanu, ca să-l întreb din nou despre această achiziție. Încercasem și cu o săptămână în urmă, dar omul s-a oprit la un moment dat și nu mi-a spus ce-mi doream. Apucase să recunoască faptul că balonul era în custodia clubului și depozitat undeva, dar nu mi-a spus unde. Nici astăzi n-am avut noroc, pentru că Olteanu nu mi-a răspuns. Am vrut să vorbesc cu gestionarul de la volei, unul pe nume Valeriu Silvași, gândindu-mă că el poate să știe cel mai bine, unde sunt materialele din custodia sa. Da, de unde, nici dacă îl electrocutam nu răspundea așa speriat – ”Eu nu știu nimic, vorbiți cu șeful meu, sunt în șomaj tehnic, nu vorbesc”, și telefonul s-a închis brusc…

Iată atmosfera instaurată în clubul bucureștean, de conducerea clubului, iar aici mă refer la Gabriela Szabo, dar și la ceilalți directori adjuncți Aron, Nedea și Pîslaru. Nici angajații între ei nu vorbesc, este sediul așa de mare, încât rar se întâlnesc pe holuri. Nu-l acuz pe Silvași, el este un simplu executant, o marionetă ca multe altele de acolo – în plus, Valeriu a trecut chiar pe lângă exmatriculare, Szabo dorind, la un moment dat, să scape de el. Abia atunci s-a scuturat și Valerică al nostru și a amenințat că dă clubul în judecată. Nu știu de ce s-a speriat Szabo, dar l-a reprimit în club și l-a repartizat la volei. Pe acest Costel Olteanu mi-e greu să-l înțeleg, așa am spus și acum o săptămână, el este obligat să vorbească nu numai cu presa, cu orice bucureștean care vrea să știe cum se cheltuie banii lui. Sigur, aici mai este chestie și de educație, de verticalitate, de obraz, de care duc lipsă mulți oameni din sportul românesc.

Costel Oprea știe, dar nu spune…

Și pentru că s-au ferit cu toții să-mi dea informații despre acel balon, mi-am închipuit că este ceva necurat la mijloc, că acești oameni ascund ceva și m-am încăpățânat să dezleg acest mister. N-am reușit în totalitate, mai lucrez la asta, dar ceva, ceva, tot am aflat. Prin urmare, balonul a fost pus pe lista de achiziții pe vremea fostului director Alin Petrache, dar n-a mai apucat să se urce în balon, dacă pot spune așa, pentru că a fost aruncat peste bord, pentru a-i face loc Gabriela Szabo. Aceasta a plătit achiziția, dar nu integral, pentru că banii pe care trebuia să-i dea pe tribunele mobile, i-a băgat în alte mașinării, una de topit zăpada și alta de frezat omătul, ambele deloc folosite și ele!

Prin urmare, propunerea de a se cumpăra balonul de beach volei a venit din partea unui antrenor, care se lansase în arena competițională. Formase o pereche de excepție, din Beata Vaida și Adriana Matei, două fete care se înțelegeau minunat și cucereau lauri atât în țară, cât și pe mapamond. CSM București se lăuda cu bune rezultate, la beach volei, ba chiar și la snow volei, o ramură de volei pe zăpadă, mai puțin cunoscută la noi. Și s-a cumpărat acest balon, unul pe structură metalică, serios, care a costat, singur în jur de 75.000 de euro. Apoi au mai fost achiziționate două vestiare tip container, stâlpi pentru filee, tunuri de căldură și nocturnă de putere, dimensiunile balonului fiind de 45×25 de metri. Ceea ce n-am înțeles eu, de ce acest balon, cu toate accesoriile lui, este împărțit pe bucăți și dat în custodie în mai multe orașe din țară? Bunăoară, nocturna este la București, vestiarele și balonul se află la Galați, iar instalațiile se află pe Dealul Feleacului, adică la Cluj. Da, nu știu dacă la București nocturna o găsiți cum întri în oraș pe stânga sau pe dreapta, la Galați bănuiesc că ar fi în portul de la Dunăre, gata să cadă în apă, iar la Cluj, am încredere că primarul Boc va avea grijă de ele, mai mult decât primăreasa noastră, Gabriela Firea.

Adrian Pricop, antrenorul care a fost pus pe liber, pentru că avea succes!

Și povestea spune că cel care ar fi trebuit să facă o echipă de beach volei pentru Olimpiadă a fost dat afară, pentru că omul se ridicase prea mult, vene cu medalii, avea rezultate și toate acestea au stârnit invidie. S-au găsit repede doi ”amici”, Costinel Stan și Costel Oprea,  Mutulică, așa cum l-am numit eu data trecută, care i-au făcut un raport nasol de activitate, iar Szabo atât a așteptat că l-a și pus pe făraș. Niciun balon n-a mai fost montat, iar din ziua când antrenorul a fost pus pe liber, s-a pierdut și urma acelei achiziții. Eu cred că toate trebuie să aibă o limită, iar incompetența managerială se repetă și ea o dată, de două ori, dar nu la infinit, că atunci se numește prostie. Gabriela Szabo a dat afară din club sportivii și antrenorii cei mai valoroși, păstrându-i  doar cei aplecați de șale, oamenii fără pretenții, fără un cuvânt de spus.

P.S. Vom reveni și cu povestea acelui antrenor de beach volei, un tehnician care și-a demonstrat măiestria în a pregăti fetele pe nisip și care, culmea, își dorește să revină în clubul bucureștean și să joace în acel balon ascuns de lume. Trebuie să vă mai spun că antrenorul se află și el în litigiu cu CSM București, pentru că omul se consideră nevinovat, ia procedurile de demitere nu au fost cele legale.  

Lasă un răspuns