Ca și în 2015, Stoica, Apolzan și Grigoraș au ”îngropat” încă o generație olimpică de gimnaste!

Și cei trei sunt, încă în funcție, nu-i întreabă nimeni de ce și, mai ales, cum au reușit să provoace aceste dezastre, să îngroape definitiv spiritul, emulația, strălucirea gimnasticii noastre, care are în panoplie zeci, sute de medalii, europene, mondiale și chiar olimpice.

În această dimineață, șeful Comitetului Olimpic și Sportiv Român, Mihai Covaliu, și el participant activ la ”funeraliile” gimnasticii românești, ne mințea la televizor că, după știința lui, se lucrează la schimbarea strategiei în gimnastica românească, pentru că această ramură sportivă nu mai merge în direcția bună. Îl anunțăm noi, pe această cale, că nu se lucrează la nicio strategie, că aceiași ciocli din Federația de Gimnastică, Stoica, Apolzan și Grigoraș, care au pus pe butuci lotul de la Izvorani, cu patru ani în urmă, au reușit și de data aceasta –  au dat-o afară pe Andreea Răducan, care a vrut să schimbe radical drumul gimnasticii noastre. Dar Covaliu nu știe asta, cum, de altfel, nu știe nici pe ce și de ce s-au cheltuit banii pe care i-a dat la gimnastică, așa cum nici fostul președinte COSR, Alin Petrache, n-a aflat nici până astăzi de ce gimnastica lui Bellu și Bitang n-a ajuns la Rio.

Dar s-o luăm metodic și să vorbim, puțin, de cele două ratări, 2016 și 2020:

Scenariul I

În decembrie, 2013, au fost aduse la Izvorani cele mai valoroase 20 de gimnaste din țară, sub comanda soților Octavian Bellu și Mariana Bitang – ținta finală, calificarea la Olimpiada din 2016, de la Rio. Mai bine de trei ani, coordonatorii Bellu și Bitang s-au făcut doar că lucrează, lăsându-i pe antrenorii subalterni să facă ce vor ei cu gimnastele. Și Adela Popa, Ioan Coroiu și Lucian Sandu chiar au făcut ce-au vrut – le-au bătut pe fete, le-au umilit în fel și chip, lăsându-le să înțeleagă că doar ei decid dacă sunt bune sau nu.

Unele au rezistat până la final, chiar dacă au plecat în căruciorul cu rotile, cum a fost cazul Ștefaniei Orzu, dar altele n-au suportat bătăile lu Sandu, cum a fost Mădălina Blendea, și au plecat acasă. În octombrie 2015, toate speranțele se îndreptau către Mondialele de la Glasgow, pentru că de acolo se primeau biletele pentru cercurile olimpice. A fost un fiasco, cum era de așteptat, mai ales că Bellu și Bitang nici n-au vrut să însoțească lotul în Scoția. La două luni distanță, președintele executiv al Federației, din acea vreme, Adrian Stoica, însoțit de secretarul general Mircea Apolzan și de antrenoarea federală Anca Grigoraș, un trio de ciocli, i-am numit, au venit la Izvorani și a desființat lotul, împărțind gimnastele după bunul plac, fără să aducă vreo justificare, așa cum era și normal. S-a spus doar că era alegerea soților Bellu și Bitang, o decizie revoltătoare, pentru că ei n-au lucrat cu aceste fete nici măcar jumătate din cei trei ani petrecuți la Izvorani. A urmat al doilea dezastru, pentru că lotul gimnastelor tricolore, alese de cei trei numai după criterii de ei știute, a ratat și Turneul preolimpic, din primăvara lui 2016

Scenariul II

După Jocurile Olimpice din 2016, Stoica a mai stat un an, ca să se războiască prin tribunal cu mama unei gimnaste, Silvana Peng, pe banii Federației, firește. Fostul președinte i-a cerut doamnei Peng 100.000 de euro, dar Justiția românească nu i-a dat nicio carboavă, ba chiar l-a obligat să plătească și cheltuieli de judecată.

După alegerile din 2017, a venit Andreea Răducan, care dorea să facă o adevărată Revoluție în gimnastică. Dar când schimbi un cioclu cu alt cioclu, iar de Stoica nu te lepezi (oamenii din gimnastică l-au pus președinte onorific!), lucrurile merg la fele de prost. N-au mai fost Bellu și Bitang, a venit Nicolae Forminte, un antrenor rău la suflet, după spusele gimnastelor, și subiectiv, care antrena după preferințe. Și a rămas Adela Popa, dar au mai venit și Lili Cosma, și Lucian Sandu, foști looseri, care se pricep mai mult la răzbunări personale, decât la gimnastică.

Și au fost Mondialele din octombrie, 2019, de la Stuttgart, de unde se primeau biletele pentru Olimpiada din 2020, de la Tokyo. Pentru tricolore, totul s-a încheiat în prima zi – gimnastele noastre n-au prins nici finala pe echipe, locul 22 din 24 de participante, și nici măcar finala vreunui apparat, la individual. După ratarea previzibilă, pe 24 octombrie s-a făcut descentralizarea lotului de la Deva, gimnastele fiind trimise la club, conform comunicatului dat de Federația de specialitate:

„Ținând cont de faptul că echipele României de gimnastică artistică, atât cea feminină cât și cea masculină, nu și-au îndeplinit obiectivul la Campionatele Mondiale de la Stuttgart, și anume calificarea olimpică cu echipa, s-a hotărât descentralizarea loturilor naționale olimpice!  

Va urma și o analiză mai în detaliu, iar Federația Română de Gimnastică va continua să susțină pregătirea sportivilor în sistem descentralizat, în funcție de obiectivele setate și de perspectivele fiecărui gimnast în parte”

Pe 28 noiembrie, însă, membrii Comitetului Executiv al Federației de Gimnastică au făcut front comun împotriva lui Răducan, nefiind de acord cu propunerile ei. Au fost păstrați în funcție antrenorii cei vechi, iar sportivele au fost readuse la Deva. Au fost date afară doar Ioana Crișan și Olivia Cîmpian, de aceeași Stoica, Apolzan și Grigoraș, fără ca cineva să vină cu motivații. La doar câteva zile distanță, Andreea Răducan și-a dat demisia din funcție, recunoscându-se învinsă de antrenorii federali și de membrii Comitetului Executiv.

Acestea sunt cele două scenarii, la care aș mai adăuga neimplicarea păguboasă a Ministerului Tineretului și Sportului, cât și a Comitetului Olimpic, organisme care doar au finanțat loturile de gimnastică, fără să impună un standard de performanță. Necalificarea la Olimpiada braziliană a fost un șoc, din care toată lumea trebuia să se trezească și să controleze ce se face cu banii, să urmărească progresul sportivilor lună de lună, să ceară concursuri cât mai multe, interne și internațională. Răducan este de vină și-și merită soarta, pentru că Forminte trebuia zburat de mult, la fel și Marius Urzică, un antrenor slab și plăpând, de care nu se va lega niciodată performanța, în calitate de coordonator, după părerea mea.

Banii s-au dus pe apa Sâmbetei…

Așadar, banii s-au cheltuit, iar de opt ani avem rezultate zero – cred că a venit timpul ca cineva să plătească, alături de Andreea Răducan. Și mă gândesc la trio-ul Stoica, Apolzan, Grigoraș, de care gimnastica nu mai scapă, în ciuda păgubosului management, pe care îl fac de ani de zile. La fel de vinovați sunt și membrii Comitetului Executiv, oameni cu putere de decizie, dar care se dovedesc conservatori – sigur, vârsta multora își spune cuvântul…  

P.S. O să vă spun și povestea gimnastei Asiana Peng, cât și a mamei acestei foste gimnaste, doamna Silvana Peng, pe care am s-o întreb ce-ar face ea, dacă s-ar trezi în funcția de președinte al federației Române de Gimnastică…

Lasă un răspuns