Alina Natalia Cătinaș: ”Există viață și după COVID-19, pentru handbaliști, dar trebuie să luptăm din greu, înfrângerea ne poate costa viața”!

”Eu accept ceea ce ni se întâmplă și iau totul ca atare – este un nou examen pentru întreaga planetă, o grozăvie, cu care nu ne-am mai întâlnit! Pentru noi, sportivii, în egală măsură și pentru antrenori, și pentru cei care trudesc la semicerc, este o pedeapsă mare să fii blocat în mișcări, să nu alergi, să nu te antrenezi, să nu joci, asta mai ales, să nu trăiești, într-un cuvânt, tumultos! Noi așa ne-am obișnuit, așa am fost crescuți de ani și ani, să nu stăm locului o clipă, iar acest virus ne-a pus la colț, pe toți! Dar sportul ne-a învățat să fim responsabili, să ne asumăm anumite acțiuni, în momentele cele mai dificile, pentru a ajunge la câștig, chiar dacă adversarul se dovedește, uneori, mai tare… Acum trebuie să arătăm o și mai mare responsabilitate – chiar dacă cel cu care ne luptăm este invizibil, îl stăpânește o violență ieșită din comun. Ca să-l învingem, și de data aceasta, trebuie să-l ocolim, să stăm departe de viața străzii, a grupurilor și să insistăm, mai mult decât oricând, asupra igienei personale. Să nu pierdem acest meci, pentru că înfrângerea ne poate costa viața!

Ne-am pierdut memoria musculară, s-o căutăm pas cu pas!

Da, există acest termen în handbal, și în sport, în general, de memorie musculară – după o pauză de două săptămâni, poate și mai mare, în cazul nostru, handbaliștii își pierd această memorie musculară. Dacă mâine s-ar anunța că putem începe campionatul, eu nu cred că vreo echipă va putea termina un meci, fără să aibă accidentări. Ne trebuie o perioadă să ne refacem fizic, să începem cu antrenamente dese și cu dozare scurtă, ca să nu mai spun că avem de lucru și cu mingea. Sigur, și handbalul este ca mersul pe bicicletă, dar și la acest vehicul trebuie să-i faci niște ajustări, să-i lași șeaua mai jos, să-i umfli roțile, poate să ungi și lanțul… Iar când te urci la pedale, să ai grijă de direcție, poți lesne să nimerești într-un gard!

Așa și la noi, este obligatoriu să ne găsim memoria musculară, însă nu trebuie uitat obiectul de activitate, mingea, care trebuie strunită ca să te asculte, altfel face cam ce vrea ea. Am speranța că ne vom întoarce pe teren, acolo este locul nostru. Iar ca să fim, cumva, la un nivel, ca să nu o luăm de la zero, le-am dat copiilor mei de la Tonus București, fete și băieți, teme pentru acasă. Junioarele II au fost foarte receptive și îmi trimit mereu filmulețe cu activitatea lor, iar mulțumirea mea este și mai mare, pentru că și părinții au intrat în acest joc și s-au alăturat handbalistelor…

În alte țări s-au oprit de tot campionatele, nu este o idee foarte bună…

Am văzut că în campionatele altor țări, cum ar fi Norvegia, Suedia și Germania, s-a oprit competiția și echipele aflate pe primul loc, în acest moment, au devenit și campioane. Eu cred că la noi ar trebui să se joace, oricât de târziu ar reîncepe competițiile interne. Ar trebui să regândim acest final, poate cu turnee de sală, poate și cu meciuri ceva mai puține – oricum ar fi, premiantele să se stabilească pe teren, să nu-i dăm satisfacție lui COVID-19 că ne-a încurcat socotelile! Și o spun cu amărăciune în glas, știu că va fi greu, dar nu imposibil…

Această dramă nemaivăzută, care a cuprins întreaga omenire, ne-a învățat să ne spălăm pe mâini, ce hilar sună, dar cât de adevărat este!; ne-a arătat adevărata dimensiune a libertății de mișcare, după ce ne-a pus pe toți după gratiile propriei case; ne-a învățat despre responsabilitate, despre respectul față de ceilalți și, în mod special, ne-a arătat că și viața, și moartea, sunt două momente cu care nu trebuie să ne jucăm”!

Alina Natalia Cătinaș, Antrenoare Tonus București  

Lasă un răspuns