Afacerea cu tracking-ul de la CSM București a căzut, deocamdată – presa a aflat prea multe și i-a pus pe gânduri pe cei care au vrut să facă acest gheșeft!

Cu câteva zile în urmă, apărea în Prosport o anchetă despre achiziția unui aparat gen tracking, pe care CSM București ar fi dorit să și-l treacă în custorie, exact în această perioadă de criză financiară, care sufocă clubul – datoriile CSM sunt de 3 luni și mai bine la sportivi, la angajați, cât și la furnizorii care au prestat diferite servicii și n-au fost plătiți.

Consiliul de Administrație a mirosit gheșeftul și nu s-a băgat!

Se pare că achiziția a fost discutată și în Consiliul de Administrație al clubului, dar n-a fost aprobată, consilierii motivând că nu este momentul chletuirii unor astfel de sume, ba chiar mirosind că asta este o afacere necurată, în urma căreia cineva urmează să primească niște comisioane. Nimeni nu cunoaște cât este de bun acest tracking, pentru că nu este cunoscut în lume – echipele folosind, cu bune rezultate, SideLine, o tehnologie de care toată lumea este mulțumită.

Dacă voi nu mă vreți…

Și dacă nimeni nu l-a acceptat, atunci s-a aplicat altă strategie, după principiul lui Lăpușneanu, ”Dacă voi nu mă vreți, eu vă vreau”, iar cei care au pus la cale achiziția trackingului au inclus în circuit sponsorul Engie. Colaborarea cu acest furnizor de energie electrică a-nceput în 2017, a mers și în 2018, în condiții financiare similare, ba chiar și în acest sezon, după aceleași principii și cu aceleași sume, direcționate spre echipa de handbal senioare, apoi și spre sportivii din sectorul juvenil, pentru ca o a treia parte să fie să meargă în campaniile de comunicare.

Și ce s-au gândit cei de la CSM București să arunce totul în cârca sponsorului Engie și să spună ci el a sugerat să se cumpere acest aparat, cu tot cu tehnologie. Asta am citit în Prosport, declarația fiind a unuia din directorii Clubului, Ionuț Aron: „Sistemul de tracking este inclus în contractul de sponsorizare de la Engie, avem un parteneriat, nu văd unde este problema. Este o procedură de achiziție, postată pe SICAP. Știu că avem un ofertant, dar nu știu cine este, nu fac parte din Comisia de Analiză a ofertelor”, spunea directorul Aron. Păi domnule director, de când sponsorul Engie are și specialiști care se pricep la astfel de trackinguri pentru sportivi? Și mai este ceva, sponsorul, ca o companie privată ce este, putea să evite toate aceste formalități pe SICAP, cu caietul de sarcini, cu oferte pentru licitație și alte hârțoage – nu mai bine cumpăra cu de la sine putere trackingul și vi-l dădea sub formă de sponsorizare? Era perfect legal și se evitau, astfel, toate suspiciunile ce planează în direcția celor care se ocupă de achiziție.

Nu pot să spun, e secret!

Prosportul a-ntrebat dacă nu cumva CSM București a venit cu propunerea către Engie, să facă această achiziție, dar Aron a simțit că-i fuge pământul de sub picioare, pentru că era atins un punct sensibil. S-a redresat repede și a motivat că informațiile sunt strict confidențiale: ”Având în vedere ce întrebări îmi adresați, afectează direct relația dintre Club și Engie și nu am cum să divulge asemenea informații”, mai spunea Aron. Dar ce mare secret este, domnule director, că vorbim de un sponsor care vrea să vă dea bani să cumpărați un aparat pentru a ajunge mai grabnic la marea performanță… Ce, trackingul este vreun fitil de bombă sau vreun proiectil nuclear? Cum să ne aiuriți în halul ăsta?

Minciuna are picioare scurte, dar nu tot mereu…

A, da, vă feriți pentru că ați mințit, în această relație cu Engie – nu ei au venit cu propunerea de achiziție, avem dovada, un schimb de email-uri (foto jos)între  dumneavoastră și o persoană de la Engie, s-o numim simplu, Ramona, prin care solicitați ca în actul aditional să fie trecut acest tracking. Acolo dați și prețul aparatului, cât și termenele de achiziție: 13-17 martie depunerea ofertelor, 17-23 martie evaluarea ofertelor, 27-31 martie semnare contract. Ce mai spuneți acum?

Și să tragem și concluzii – este clar că în această achiziție nu există transparență, iar atunci când cei în măsură să clarifice lucrurile spun că totul este confidential, avem dreptul să arătăm cu degetul în toate direcțiile. Și începem de sus, pentru că nu pot să admit că cei din club ar putea face astfel de achiziții, cheltuind zeci de mii de euro, fără ca directoarea Gabriela Szabo să nu fie la curent. Urmează cei doi directori adjuncți, Ionuț Aron, cel care pare a fi capul afacerii, și Alexandru Nedea, care semnează și el Caietul de Sarcini, semn că este la curent cu trackingul buclucaș. Și mai există și Comisia de Analiză a ofertelor, pe care nu o știu, dar poate voi afla ceva în zilele următoare. Logica mă oblică să spun că din această Comisie nu fac parte oameni din Consiliul de Administrație al clubului, pentru că aceștia nu au fost de acord cu achiziția. Și atunci cine oare să fie în această Comisie? Sunt zvonuri că de aici ar veni și rezolvarea cazului ”Tracking”, mai vedem…

P.S. 1Da, licitația există pe SICAP, dar nu mai este la cele active, deci nu se mai pot depune oferte. Se pare că singura ofertă a venit din partea unei firme din Craiova. Eu nu cred că afacerea a fost lăsată de izbeliște, pentru că sunt ceva bani la mijloc, iar CSM București ar trebui să dea și ceva explicații sponsorului Engie, ceea ce n-ar da tocmai bine. Vom reveni, când vom avea și alte amănunte!

P.S. 2 Și să revenim la aceeași platformă SICAP – prețul de achiziție acolo este de 320.000 de Ron, iar în schimbul de comunicări dintre directorul CSM, Ionuț Aron, și persoana de la Engie, Ramona, suma este de 335.000 Ron. Adică s-a adăugat și bacșișul cumva?

Lasă un răspuns