Adevărul despre Handbal, o revistă UNICĂ, în sportul românesc, pe care președintele Federației, Alexandru Dedu, n-a dorit-o: ”Lasă, îmi fac eu alta”, dar n-a făcut!

Pe 1 octombrie, 2010, vedea lumina tiparului primul număr al Revistei Adevărul despre Handbal. Ideea mi-a venit în primăvara aceluiași an, am discutat-o cu președintele Federației de la acea vreme, Cristian Gațu, care a fost de acord cu publicația. Însă a dorit să iasă ceva mai oficial, o revistă la nivel național – și cum Gațu era în relații bune cu cei de la Adevărul, am fost împreună la o discuție cu Dorin Chioțea, el era șeful departamentului Sport de la Trustul Adevărul. Și discuțiile s-au materializat cu ușurință – s-a ajuns la concluzia ca în fiecare zi de luni, printre paginile Adevărului să existe un fascicul exclusiv de handbal, format din 4 sau 8 pagini, în care să scrie și redactorii de la publicația gazdă, dar și antrenorii din Federație, comisiile  și chiar președintele Cristian Gațu. La doar o săptămână de la înțelegerea noastră, care a fost un gentleman’s agreement, niciun angajament scris din partea nimănui, la Trustul Adevărul a fost cutremur – s-a schimbat toată conducerea, de sus și până jos și de la stânga, la dreapta!

Înțelegerea cu Adevărul a căzut, dar eu n-am renunțat…

Eu am mers înainte și am făcut un proiect pe care mulți l-au lăudat și chiar m-au chestionat dacă nu cumva m-a ajutat cineva, pentru că o astfel de construcție, o publicație de 32 de pagini, fără reclame, fără un număr minim de ziariști, fără un suport financiar definit, este greu de împlinit. Dar eu l-am făcut, și nu o dată, am scos 8 numere, unul mai interesant ca altul!

N-am avut colaboratori jurnaliști, însă pentru materialele de rezistență am apelat la specialiști, la antrenori de marcă, la medici, la psihologi, la arbitri, pentru că fiecare din cele opt numere avea informații din aceste domenii. Pentru apariția acestei reviste, trebuie să mulțumesc în mod special fostului primar al Bacăului, Romeo Stavarache, omul care m-a ajutat cu tipărirea gratuită a publicației, grație amicilor săi din oraș. Sunt cpnvins că fără sprijinul edilului din Bacău, n-aș fi putut împlini proiectul, pentru că nu aveam fonduri, iar Federația nu avea de gând să-mi pună la dispoziție banii necesari. Vreau să vă prezint cele opt numere ale revistei, să vă vorbesc despre subiectele principale din fiecare număr – mărturisesc că această publicație mi-a adus multe laude, multe felicitări, însă și tot atâtea critici, începând chiar cu președintele Cristian Gațu. Am avut întotdeauna independență editorială, am criticat tot ce-am găsit în cale, de la echipele de juniori, până la cele de ligă și chiar loturile naționale. N-am fost pe placul multor oficiali, dar în sinea lor au apreciat valoarea revistei. Chiar și președintele Gațu a aprobat tot mereu planul editorial, în ciuda discuțiilor aprinse ce le aveam cu domnia sa, după ce Adevărul vedea lumina tiparului. Oricând aș relua proiectul, pentru că handbalul românesc are nevoie de o astfel de publicație, mai ales acum, când oamenii sunt nemulțumiți de deciziile federale. Mă gândesc serios la asta, iar dacă găsesc resurse, mă voi întoarce!  

Președintele Dedu a promis că face el altă revistă, dar nu s-a ținut de cuvânt!

Am adus în atenție acest proiect personal, pentru că am deschis sertarul cu amintiri și am dat peste aceste opt realizări de excepție, de acum 10 ani. Și spun de excepție, cu cea mai mare doză de modestie și fără teama de a greși, pentru că toate periodicele sportive de astăzi bat apa în piuă, nu știu să-și aleagă subiecte de substanță, pe care iubitorul de sport să le savureze. Și mai am un motiv, pentru care vorbesc despre aceste reviste – în 2014, după ce a câștigat alegerile la Federație, noul președinte, Alexandru Dedu, a refuzat colaborarea cu mine și continuarea proiectului, spunându-mi că va face el o altă publicație. Promisiune neonorată, firește, așa cum îi este obiceiul, pentru că nici după 6 ani de zile handbalul românesc nu are o o publicație, nici măcar pe jumătatea Adevărului despre Handbal. Mai mult, nici site-ul oficial al FRH nu răspunde tuturor doleanțelor iubitorilor de handbal, are multe greșeli, exprimări cu limbă de lemn, nimic la nivel profesionist!

Și începem cu Nr.1!

Primul număr al Revistei Adevărul despre Handbal, apărut în octombrie, 2010,  a avut câteva subiecte de rezonanță, care a făcut-o atractivă și extrem de căutată.

  • Și aș aminti aici, miracolul de la Chekhov, realizat de naționala masculină de seniori și tehnicianul Vasile Stângă, împreună reușind calificarea la Campionatul Mondial din Suedia, din anul următor, în dauna Rusie și chiar pe propriul semicerc! A fost ultima ieșire în lume a seniorilor, pentru că de atunci n-au mai stat niciodată la masa bogaților (povestea calificării este spusă chiar de Vasile Stângă)
  • Pe aceeași linie a reușitelor se înscrie și naționala de senioare, comandată de Radu Voina, care a câștigat Cupa Mondială, după ce a călcat pe trupul Norvegiei, campioana olimpică, pe tancurile Rusiei, campioana mondială, și după ce a ciufulit bine și creasta cocoșului galic, Franța, ce se lăuda cu locul doi la Mondiale (am aici un interviu amplu cu selecționerul Radu Voina, cel care vorbește de Cupa Mondială, dar prefațează și Campionatul European, unde senioarele au obținut medalia de bronz) 
  • Am vorbit și despre drama de la Constanța – echipa de seniori a câștigat cel de-al 5-lea titlu în Liga Națională, succes de care HCM-ul n-a putut să se bucure prea mult, pentru că în aceeași noapte avea să moară, în camera sa de hotel, chiar artizanul succesului, antrenorul Zoran Kurteș. Eu am numit materialul, ”Ofrandă lui Poseidon”…
  • Firește că nu puteau lipsi nici informații despre Oltchim Rm Vâlcea, echipă feminină ce-și trecuse în cont cel de-al 16-lea titlu național și care se lupta cu rezultate excelente și în Liga Campionilor
  • De altfel, revista face o analiză completă a tuturor campionatelor României, începând cu minihandbalul și terminând cu seniorii și senioarele din ligile mari
  • Adevărul despre Handbal are și semnături de prestigiu și-mi face o deosebită plăcere să spun că am colaborat excelent cu regretatul antrenor Constantin Pilică Popescu, primul Tehnician Emerit al handbalului românesc, recunoaștere venită încă din anul 1960
  • În fine, dar nu în ultimul rând, doctorul Eugen Dan Costin vorbește despre Prevenirea accidentelor, constatând că sunt prea multe accidentări la nivel de juniori, și pune accentul pe Medicația efortului Sportiv
  • Și revista se încheie cu o pagină dedicată celui care a fost Marian Cozma, sportiv ucis într-o discotecă din Ungaria. Și am găsit acolo o poveste interesantă, spusă de Adrian Sipoș, un handbalist maghiar, venit în România, la Dedeman Bacău, de la juniorii lui Veszprem. ”Am jucat la Veszprem și l-am văzut de multe ori pe Marian la echipa mare. Eu port 51 la picior și nu prea aveam adidași buni. Marian a venit la mine, într-o zi, și mi-a dat adidașii lui, am fost în al nouălea cer, pentru că era unul din cei mai iubiți handbaliști din Ungaria. Părinții mei mi-au spus să-l invit pe Marian la masă, la un prânz românesc, pentru că mama a fost handbalistă la Bacău, iar tata fotbalist la Cristuru Secuiesc. N-am mai apucat să stau la masă cu binefăcătorul meu, pentru că m-am accidentat cu două zile înainte ca handbalistul din România să fie ucis. Acum eu ce fac? Tatăl lui Marian mi-a promis că o să aibă grijă de mine cu adidașii, dar mie mi-e dor de Marian”, spunea handbalistul la acea vreme, care juca la Dedeman. Să mai spun că Sipoș a ajuns la echipa maghiară Tatabanya, ba chiar și în naționala Ungariei, cu care a jucat și la Campionatul Mondial din 2019, cât și la Campionatul European din 2020

Gata, acesta  a fost primul număr al Revistei Adevărul despre Handbal și sper să primiți bine și cel de-al doilea număr, unde vom vorbi despre bronzul senioarelor; despre prima recunoaștere internațională a Cristinei Neagu, care a primit titlul de cea mai bună jucătoare a lumii, pentru realizările din 2010; despre atitudinea duplicitară a lui dedu, care a criticat locul 19 al seniorilor, după care și-a cerut scuze; despre aniversarea a 5o de ani de la primul titlu mondial al seniorilor, poveste spusă de defunctul Oprea Vlase, și multe alte subiecte incitante. Urmăriți www.sitenews.ro , are povești frumoase!

Lasă un răspuns