facebook

22 iulie- Sfânta Mironosiță şi întocmai cu Apostolii Maria Magdalena; Sfânta Cuvioasă Muceniță Marcela

La 22 iulie, Biserica Ortodoxă cinstește pe Sfânta Mironosiță şi întocmai cu Apostolii Maria Magdalena și pe Sfânta Cuvioasă Muceniță Marcela.

Sfânta Mironosiță şi întocmai cu Apostolii Maria Magdalena

Sfânta Maria Magdalena era din cetatea Magdala, aflată la hotarele Galileei cu Siria. Fiind bântuită de şapte duhuri necurate, ea ducea o viaţă de grele pătimiri.

Auzind, însă, de Hristos şi de puterea propovăduirii Lui cea aducătoare de mântuire pentru tot neamul omenesc, în sufletul ei s-a născut nădejdea că va fi izbăvită de către Iisus.

Deci, mergând la El, s-a învrednicit de milostivirea Lui şi El a tămăduit-o de lucrarea diavolească, luminându-i cugetul cu lumina unei noi vieţi, plină de dumnezeiasca dragoste (cf. Marcu 16, 9; Luca 8, 2).

Tradiţia ortodoxă nu o confundă cu femeia păcătoasă, ci dimpotrivă, o laudă pentru viaţa ei curată

Tradiţia ortodoxă nu o confundă cu femeia păcătoasă, ci dimpotrivă, o laudă pentru viaţa ei curată. De atunci, Maria s-a făcut următoare a lui Hristos şi, împreună cu alte sfinte femei, a slujit Domnului pe tot drumul greu al vieţii Lui.

În clipa cea mai grea, a răstignirii, când Apostolii au fugit de frică, Maria Magdalena a rămas lângă Crucea Mântuitorului. Iar când Sfântul Trup al Domnului a fost aşezat în mormânt, ea era de faţă, vărsând multe lacrimi.

Cu nerăbdare a aşteptat trecerea sâmbetei, ca să poată veni cu miruri la mormântul Domnului, pentru care ea s-a numit şi mironosiţă, adică purtătoare de mir. Pentru multa ei credinţă, Maria Magdalena s-a învrednicit a fi cea dintâi care a primit de la înger vestea Învierii Domnului. Şi tot ea a fost cea dintâi care L-a văzut pe Hristos după dumnezeiasca Lui Înviere din morţi. Ea este cea dintâi vestitoare a Învierii şi cel dintâi martor al ei.

După Înălţarea la cer a Domnului, Maria Magdalena a pornit alături de Sfinţii Apostoli la răspândirea credinţei

După Înălţarea la cer a Domnului, Maria Magdalena a pornit alături de Sfinţii Apostoli la răspândirea credinţei, semănând în suflete cuvântul dumnezeiesc pe care-l auzise din însăşi gura lui Hristos. De aceea, ea este numită şi întocmai cu Apostolii. 

O tradiţie ne spune că în apostoleasca ei strădanie, Maria Magdalena a ajuns până la Roma, unde s-a înfăţişat înaintea împăratului Tiberiu (14-37), vorbindu-i despre nedreapta moarte a lui Iisus Hristos şi despre Învierea Lui, iar în drumul ei de întoarcere de la Roma s-a oprit la Efes, slujind Sfântului Apostol Ioan în ostenelile lui de răspândire a cuvântului lui Dumnezeu. Şi aşa, nevoindu-se, a adormit în Domnul, fiind înmormântată la Efes.

Astăzi, părţi importante din sfintele ei moaşte se găsesc, în Răsărit, la Mănăstirile Simonos Petra, Dionisiu şi Esfigmenu din Muntele Athos, iar în Apus, în bazilicile Lateran din Roma şi Sfântul Maximin din Marsilia. În România, părticele din moaştele ei se găsesc la bisericile Mihai Vodă şi Pajura din Bucureşti, precum şi în alte sfinte locaşuri.

Pentru rugăciunile Sfintei Tale Mironosiţe Maria Magdalena, Hristoase Dumnezeule, miluieşte-ne pe noi. Amin.

Sfânta Cuvioasă Muceniță Marcela

Sfânta Muceniță Marcela (Marcelia, sau Marchella) este foarte cinstită de poporul locuitor al insulei Chios. În biserica din această insulă care poartă hramul ei au loc minuni în fiecare an. Cu toate acestea, viața ei nu este cunoscută.

Potrivit tradiției, Marcela a fost o copilă foarte cucernică care a rămas orfană de mamă la o vârstă foarte mică. Păgânul ei tată a vrut să-și necinstească propria fiică și să trăiască cu ea ca și cu o soție. Marcela a scăpat din mâinile sale, dar el, fugind, a prins-o și a tăiat-o în bucăți.

Stânca pe care a căzut mucenița există și azi pe locul cunoscut sub numele de „Martiriul Sfintei Marcela”. Este acoperită cu pământ în partea dinspre uscat, iar pe partea orientată spre mare este o gaură îngustă, cât un deget, prin care curge o apă vindecătoare.

Apa este limpede, dar unele pietre din apropiere sunt pătate cu roșu, ca și cum ar fi stropite cu sânge. Tradiția spune că părți din trupul sfintei ar fi rămas prinse în stâncă.

Când se face slujba de sfințire a apei în acest loc, din apa de lângă stâncă se ridică un abur care acoperă întreaga zonă ca o ceață. Marea revine la normal imediat ce se termină slujba sfințirii apei.

Aici s-au făcut multe minuni, iar pelerinii se adună din întreaga lume. Ei iau pietre pătate cu roșu, le duc în biserică, se roagă Sfintei Mucenițe Marcela, apoi le ating de bolnavi, care astfel se fac sănătoși. site news

Lasă un răspuns